Augustin Buzura împlineşte astăzi 72 de ani. La mulţi ani! ● JN: Exerciţiu de imaginaţie: să presupunem că Augustin Buzura împlineşte nu 72, ci 27 de ani. România zilelor noastre. Condiţia artistului este cea de-acum. Ce face un tânăr scriitor (care mai e şi medic la bază, altă breaslă vitregită) pentru afirmare/supravieţuire?
A.B.: România zilelor noastre este o ţară care, din păcate, începe să nu mai existe decât pe hărţi. Locuitorii ei au pierdut tot ce au dobândit la Revoluţie încât, în scurt timp, activiştii ignoranţi, fuduli şi mafioţii care o au acum în stăpânire nu reuşesc să lase în urma lor decât umilinţă, sărăcie şi moarte. Singurele variante: un drum înapoi, în Evul Mediu, sau altul, practic fără întoarcere, în străinătate. Şi asta pentru că iubiţii noştri concetăţeni nu ştiu să spună nu sau le e frică. O ţară cu multe legi pe care nimeni nu le respectă. Viaţa literară este tribalizată. Un tânăr, dacă va fi să descopere obligaţiile profesionale şi morale ale unui scriitor, va porni singur împotriva ignoranţei, prostiei şi singurătaţii, în speranţa că vreo editură, precum Polirom, de exemplu, îi va da şansa de a se afirma, cum a făcut-o şi cu alţii.
Dacă e medic va pleca - mai exact: va fi alungat! spre alte zări, fiindcă aici nu va putea să-şi facă meseria. Viaţa este unică şi irepetabilă şi nu merită s-o iroseşti luptându-te cu prostia agresivă şi cu cei ce suportă orice mizerie şi umilinţă în loc să spună nu. Cât despre mine, pe vremea lui Ceauşescu, când un înalt demnitar MAI m-a sfătuit să nu mă mai întorc în ţară pentru că oricum voi fi oprit la frontieră, am găsit, în Germania şi Austria, trei "firme" clandestine care-mi asigurau întoarcerea în patrie. Acum, dacă aş mai avea 27 de ani, hai, fie şi 40, aş face imposibilul să ajung în cercetare la un centru din străinătate. Trei decenii m-am bătut nebuneşte cu cenzura şi m-am a
