Dupa discursul din Parlament, cultura politica machiavellica pare sa fie postulatul presedintelui Basescu: toata lumea e de vina, mai putin el. Numai el stie care e binele poporului, iar poporul se incapataneaza sa nu creada.
Mandatul lui Traian Basescu abunda in sabloane patriotard-elucubrante: "mogulii", "banul-public" si bunul simt al cheltuirii lui, PSD-rezultanta logica a comunismului detestat de mase (dar nu si de activistii noi sau vechi ai actualei guvernari PD-L); nesimtitii-bugetari (dar nu si generalii in rezerva care sustin UNPR), liberalismul "salbatic" si PNL ca exponent al "exploatarii" omului de catre om. Ca si cum ne-am afla in perioada propagandei "institutiilor" proletcultiste a anilor '50.
Externalizarea politicii externe
Regimul lui Traian Basescu s-a hranit din succesele (sau "succesurile" prea rujatei sale progenituri!) externe ale predecesorilor: castigarea platformei maritime-continentale sau accederea in NATO si UE, desi au fost finalizate dupa 2004-2007, nu au cum sa fie un punct realizat al "echipei Basescu", ci un efort al PSD (in cazul NATO), PNL+PNT+PSD (in cazul UE) si PNL (in cazul procesului cu Ucraina).
De indata ce Basescu s-a vazut pus sa aiba propriile initiative de politica externa, mecanismul institutional s-a gripat: actualului presedinte nu-i place sa "faca" politica externa. Doar la Ciresica. (Daca s-ar putea sa primeasca si ambasadori acolo....s-ar face si linie de metrou! Intre Aeroportul Kogalniceanu si Neptun!)
Si totusi, atunci cand o face, presedintele nu ezita sa-i "injure", diplomatic, pe toti ceilalti actori ai relatiilor internationale. De aceea poate ca relatiile comerciale cu Rusia amintesc doar de cele de pe timpul Sovromurilor, iar politica romaneasca este, in cel mai bun caz, ignorata de catre Moscova. (Iar reuniunea AGRI din Azerbaidjan n-a facut deca
