Va amintiti cum aratau blocurile din orasele mici, prin anii '90? Negre si strapunse de cosuri de fum, ca niste naluci de gulag sovietic. Acesta a fost costul unei politici energetice alandala.

In orasele mari, caldura a fost privatizata. Sau, unde a fost lipsa de inspiratie, CET-urile au ramas la primarii. In ambele variante, omul a fost si este prizonierul monopolului.

O initiativa legislativa vine, toamna aceasta, sa puna un cost suplimentar pe traiul in comunitatea asociatiilor de proprietari. Sau, mai bine zis, pe indrazneala de a te izola de comunitatea blocului.

Renuntarea la sistemul centralizat de incalzire in favoarea unuia propriu este vazuta ca o incercare de slabire a societatilor de distributie a agentului termic.

Bine, motivatia oficiala a fost aceea ca se defecteaza un anumit echilibru energetic calculat inca de la construirea blocului, chestiune care nu poate fi negata, insa nici nu-l poti obliga pe locatar sa fie captivul unui sistem care-l dezavantajeaza.

Companiile de stat sau private din domeniul energiei termice au gasit, insa, mijlocul a descuraja debransarile, mai ales in conditiile scumpirilor si mai cu seama in conditiile retragerii subventiilor la energia termica.

Totul este posibil pe fondul unui sistem centralizat de incalzire neperformant, cu pierderi de energie de la productie pana la distributie, plus defectiunile din interiorul blocurilor, generatoare si ele de pierderi de caldura.

Prin lege, locatarii care s-au debransat de la caldura au fost obligati sa plateasca 10% din valoarea facturii, pentru caldura strecurata prin peretii vecinului si pentru partile de folosinta comuna.

La presiunea furnizorilor de caldura, exista o initiativa legislativa care sa ridice procentul de plata pana la 50%, dar nu mai jos de 30%. Un debransat poate, deci,