- Cultural - nr. 635 / 22 Septembrie, 2010 Atunci, in 1895, in august, cand motii adresau Ministerului de Interne al Ungariei protestul impotriva Ordonantei prin care a interzis adunarea de fonduri pentru ridicarea unui monument lui Avram Iancu, au condamnat ferm si acuzatia adusa lui Avram Iancu, de "tradator de patrie". Atac blasfemic! In fata lui, "noi, romanii, si, mai ales, noi, motii, nu putem sa tacem in fata acestei Ordinatiuni. Lumea trebuie sa stie si sa afle, din chiar rostul nostru, care sunt sentimentele de care azi e animat poporul roman si indeosebi fiii motilor lui Iancu..." Romanii erau constienti ca, pentru moment, cerand retragerea "Ordinatiunii", se pot astepta la orice: "Puteti sa faceti ce voiti, caci azi dispuneti de putere!..." Care a fost "epilogul" in cazul "Fondului Iancu"? Delictul de frauda a cazut. Asa a hotarat Tribunalul din Alba Iulia, la 30 noiembrie 1899. Pentru ca n-a oprit colecta de bani dupa "Ordinul" Budapestei, Tit Liviu Albini a fost condamnat la 15 zile de inchisoare si la o amenda de 100 de florini. Unde sunt sumele colectate? Fondul de 4.701,40 florini a fost integral confiscat. Ar merita cautat, poate va fi regasit, intr-unul din majestuoasele monumente inchinate calaului celor 40.000 de romani, Kossuth! Poate chiar cel de la Arad!? ...Un monument "Avram Iancu" ar fi fost un obstacol de neadmis in calea ungurizarii. O "bomba" care ar fi aruncat in aer intregul sistem al "Fabricilor de unguri" instituit in 1867 dupa anexarea Ardealului. Si mai era inca un dusman viu al "planurilor" urzite la Budapesta: "Asociatiunea". Intrase in hora pana si directorul Teatrului din Gyõr. Ceru bani sa poata lucra cu mai mare folos, prin Teatrul sau de provincie in folosul Statului Ungar. Era satul, trist si enervat ca din cele 20 de milioane de cetateni aproape jumatate nu vorbesc ungureste! Peste ani, reluand o observatie a lui Karl