…noaptea nu-i ca foamea. Noaptea e un sfetnic bun. Foamea, mai putin, ca sa nu spun din contra. Cand esti disperat, nu mai poti judeca lucrurile la rece. Ce si-au imaginat participantii la Marele Miting Sindical ca vor rezolva? Nu stiu. La ce le-a folosit ca au aruncat cu oua, sticle de apa si covrigi in cordoanele de jandarmi? Habar n-am! Li s-a ostoit, dupa miting, disperarea? Daca e sa ma iau dupa declaratiile consemnate prin presa, dimpotriva. Singura noutate a fost ca disperarea a capatat tinte noi, revarsansu-de, de-asta data, chiar asupra liderilor sindicali care si-au mai tocit din putina credibilitate pe care o aveau. Au ajuns in randurile politicienilor care pretind ca vorbesc in numele oamenilor, dar nimeni nu-i mai crede.
N-au fost 26,000 de sindicalisti, cum se anuntase, ci doar 10,000. Iar mitingul n-a tinut de la 15:00 la 19:00, ci doar o ora si jumatate, dupa care lumea, dezamagita (ba ramasa si fara covrigi, oua si apa), a pornit-o catre casa. In treacat fie spus, aceasta azvarlire in capul jandarmilor cu “produsele de baza” de care au atata nevoie, surprinde perfect situatia protestatarilor. Aruncam, ca sa primim.
Conform EvZ, o femeie participanta la miting purta o coala de hartie pe care scria “Prosti, dar multi!” Las la o parte faptul ca multi dintre liderii de sindicali prezenti n-ar fi in stare sa localizeze citatul (desi face parte din lecturile obligatorii in scoala – sau facea, pe vremea mea). Nu pot, insa, sa nu-mi pun doua intrebari: (1) Ce te faci cu prostii putini? si (2) Unde de Motoc? (luati-o ca pe-o intrebare ajutatoare).
Marele Miting s-a dovedit inca o fasaiala. Ca-n bancul de la Radio Erevan: da, dar n-a fost Volga, ci bicicleta, si nu i s-a dat, ci i s-a luat. Macar daca am invata din greseli.
PS Iertat imi fie tonul rautacios. Inteleg disperarea si inteleg amaraciunea. Nu inteleg, insa, prostia. Nu de co