Elena Lacramioara Apetrei• Umilinta la care sunt supusi cei mai buni tineri care au absolvit o facultate si au ales sa devina profesori la tara este maxima • Elena Lacramioara Apetrei, absolventa cu brio a Facultatii de Litere din cadrul Universitatii Al. I. Cuza, face zilnic naveta, aproximativ 200 de kilometri, pentru a le preda elevilor din Bivolari despre Eminescu sau Creanga • Seara, ajunge acasa tarziu, extenuata • Nu este dezamagita si, din pasiune si respect pentru misiunea de dascal, incearca zi de zi sa faca din elevi oameni cu carte
In fiecare zi merge aproximativ 200 de kilometri, pentru a le preda elevilor despre Eminescu sau Creanga. Se trezeste in fiecare dimineata la ora 04.00 si face naveta alaturi de simpli muncitori, inghesuita intr-un autobuz harbuit si pe un drum plin de hartoape al judetului. Seara, ajunge acasa tarziu, dupa ora 19.00. Cu toate acestea, nu este dezamagita si, din pasiune si respect pentru misiunea de dascal, incearca zi de zi sa faca din elevii localitatii Bivolari oameni cu carte.
Alfabetizare la clasa a IX-a
Profesoara din pasiune, asa poate fi descrisa povestea Elenei Lacramioara Apetrei, absolventa cu brio a Facultatii de Litere din cadrul Universitatii Al. I. Cuza (UAIC), din comuna Mogosesti - Iasi, profesor de Limba romana in mediul rural. Toate acestea pentru un salariu lunar de doar 650 lei, din care, doar pentru naveta, plateste peste 450. "Ma trezesc la patru dimineata si ajung acasa dupa sapte seara, uneori... Mi-am dorit mult sa fiu profesor si ma simt mandra si emotionata de fiecare data cand sunt in fata elevilor. Ganditi-va, insa, ca, la clasa a IX-a, a trebuit sa fac, uneori, cu elevii mei de la tara, alfabetizare... Asta e o mare dezamagire pentru mine... Merg la scoala cu un maxi-taxi, alaturi de tot felul de muncitori, inghesuita, si care, adesea, nu prea au o ma
