"Nuntă în Basarabia" este o comedie insuficient asumată.

Un dirijor român, Vlad (Vlad Logigan), şi o pianistă din Republica Moldova, Vica (Victoria Bobu), aleg să îşi reunească destinele - sunt deja căsătoriţi - de dragul banilor de nuntă pe care i-ar obţine organizând ceremonia şi petrecerea în Chişinăul de baştină al miresei.

De acolo, totul merge prost - unchiului mirelui (Constantin Florescu) nu-i arde decât de cazinou şi de fete, familiile se ceartă pe sfinţi, iar obiceiurile locale de nuntă, care fac din însurăţei nişte bufoni, sfârşesc prin a transforma situaţia într-un meci româno-moldovenesc de categoria grea. Aşa arată pe scurt acţiunea lungmetrajului "Nuntă în Basarabia" de Nap Toader (Napoleon Helmis), al doilea după "Italiencele".

MULTIMEDIA VIDEO evz.roVezi mai multe "Nuntă în Basarabia" - Trailer

Insuficienţa punctelor culminante

Interpretările actorilor sunt indecise - trec de la replici melodramatice la poante de "slap stick comedy", care nu prea au ce căuta în peisaj. Cuvântul "iubire" e folosit prea des pentru binele filmului. E limpede că regizorul Nap Toader şi-a dorit o comedie dulce-amară, dar nu şi că ştie s-o conducă. A supraîncărcat povestea cu două climaxuri, şi ambele par nejustificate, iar pentru a-i da un ritm narativ, foloseşte scene montate ca într-un videoclip.

Există şi probleme de plauzibilitate - Logigan şi Bobu reuşesc să transpună o chimie autentică pe ecran şi tocmai de aceea nu crezi vreun moment că nunta, oricât de ridicolă şi de penibilă ar fi în unele momente, ar putea distruge relaţia dintre ei.

Filmul "Nuntă în Basarabia" are şi puncte forte. Regizorul e sincer ataşat de personajele sale cu toate păcatele lor cu tot şi manifestă o toleranţă plină de tact şi faţă de partea românească, şi faţă de cea moldovenească, chiar dacă asta pune, paradoxal, beţe î