Razboiul permanent nu e ceva specific mediului nostru politic si nici nu este neaparat ceva rau. Problema pe care o are Romania urmatoarea: combatantii de partid folosesc institutiile pe post de arme in acest razboi, ignora legi, regulamente, cutume; lasa la o parte si bunul simt si responsabilitatea, scrie Doc, pe blogul lui.
Ultimul exemplu este ce s-a intamplat in parlament la votarea legii pensiilor. Reteta pentru abuz nu e deloc noua: inlocuirea lui "a trebui" cu "a putea"; a considera ca a avea puterea formala de a lua o decizie este echivalent cu a fi indreptatit sa iei decizia respectiva. Candva, demult, am atras atentia asupra acestei probleme, consecinta a unui act iresponsabil.
Camerele parlamentului adopta decizii doar in prezenta a peste jumatate din membri sai. Asa scrie textul constitutional. Teoria cu alte cuvinte. Practic, insa, 'cine' stabileste formal prezenta? Conducerea camerelor, secretarul prezent in sedinta. Dl Voinescu a numarat 170 de deputati prezenti. Sigur, in realitate erau prezenti cam jumatate din acest numar, deci nu exista cvorum si parlamentarii puterii nu aveau dreptul sa adopte nicio lege. Dar realitatea, se pare, nu conteaza; puterea bate indreptatirea. Conducerea Camerei poate sa decida ca au fost prezenti majoritatea, poate sa valideze votul. Daca iese cu scandal, poate eventual sa puna la vot chestiunea, si parlamentarii puterii pot sa voteze ca sub 90 e egal cu peste 170, deci legea ramane adoptata.
Iar din partea opozitiei nu vedem altceva. Nu ma refer la precedentul pomenit mai sus. Chiar in acest episod se comporta la fel. Cvorumul e obligatoriu, dar la fel de obligatorie e prezenta deputatilor la lucrari, conform Regulamentului. Exista o intreaga discutie daca si in ce conditii boicotul ar fi indreptatit; e indeajuns sa spun ca blocarea lucrarilor parlamentului in felul acesta nu este indreptati
