Furtul din companii, un subiect tratat cu discreţie chiar de victime în anii de boom economic, este acum pe buzele multor angajatori
Criza financiară a potenţat un fenomen ţinut sub preş de către marile firme autohtone: fraudele comise de propriii angajaţi. Numeroase şi fără o statistică oficială, acest gen de furturi produc grave prejudicii companiilor, în special în privinţa imaginii publice. Cazurile cele mai recente vin din lumea instituţiilor de credit. Numai în ultimele patru luni, trei astfel de fraude financiare au "transpirat" către presă, cel mai important prin prisma sumei delapidate fiind cel consemnat la sucursala Credit Europe Bank din Braşov.
O realitate care ia amploare, o problemă pentru corporaţiile româneşti şi o oportunitate pentru cei care vând servicii de combatere a criminalităţii financiare şi informaţionale.
"Durata medie în care banii furaţi de un angajat se fac pierduţi în diferite conturi din paradisuri financiare este de cinci zile. E un motiv pentru care mulţi directori generali apelează la noi", explică Robert Melli, director al departamentului de Risk Management AAM Consulting, o companie maghiară specializată în consultanţă.
Fotografia hoţului de la privat
Funcţionarii bancari şi lucrătorii din administraţia publică deschid topul celor mai predispuşi angajaţi la fraudă. Peste 85% din infractorii cu "guler alb" nu au la activ nicio condamnare iar hoţii rămân nedetectaţi, în medie, 18 luni. Sunt doar câteva date statistice furnizate de Association of Certified Fraud Examiners. Iar reprezentanţii firmei maghiare întocmesc chiar şi un portret robot al hoţului corporatist. Este, de regulă, unul dintre angajaţii vechi şi deosebit de inteligent. Lucrează mult, adesea şi în vacanţă, şi de acasă. Se îmbolnăveşte rar şi nu efectuează întregul concediu legal. "În plus, el lucrează în spatele uşilor închise, singur,
