Băncile şi clienţii cu credite în derulare poată un „dialog al surzilor“: fiecare parte interpretează noua legislaţie în avantajul său. Miza este uriaşă: 900 de milioane de euro. Reglementările care impun băncilor să lege dobânzile practicate la credite de indici interbancari de referinţă ROBOR, EURIBOR sau LIBOR le-au dat clienţilor nemulţumiţi speranţe de reducere a costurilor creditelor. Însă, scopul actului normativ este de a face costurile la c
Băncile şi clienţii cu credite în derulare poată un „dialog al surzilor“: fiecare parte interpretează noua legislaţie în avantajul său. Miza este uriaşă: 900 de milioane de euro.
Reglementările care impun băncilor să lege dobânzile practicate la credite de indici interbancari de referinţă ROBOR, EURIBOR sau LIBOR le-au dat clienţilor nemulţumiţi speranţe de reducere a costurilor creditelor. Însă, scopul actului normativ este de a face costurile la credite transparente, nu de a le micşora.
Pe de o parte, băncile utilizează interpretarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC) referitoare la calcularea noilor marje, care spune că acestea se determină prin scăderea valorii indicilor de referinţă din dobânzile aplicate în prezent la credite. De cealaltă parte, unii clienţi şi-au citit contractele semnate în urmă cu câţiva ani şi au văzut că marja e de 2,5%. Când banca le propune acceptarea unei marje de 10% sau chiar mai mare peste nivelul ROBOR sau EURIBOR, aceştia sunt indignaţi. Însă, marja veche era atât de mică pentru că se adăuga la o dobândă internă a băncii, care includea mai multe costuri suportate de instituţie la acordarea unui credit. Războiul marjelor are o miză uriaşă: 900 de milioane de euro, pe care băncile le-ar pierde dacă dobânzile interne de referinţă ar fi înlocuite cu indicii interbancari.
Preţul lipsei de transparenţă
Majoritatea băncilor au aplic
