Acuzele sunt aruncate dintr-o tabara in alta, fiecare considerand ca aportul sau este mai special.
Atunci cand d-nul Vladescu a spus ca d-nul Boc nu este in concordanta cu starea economiei romanesti, nu a facut-o pentru a se razbuna. Atitudinea domnului Boc, raspunsul acestuia la osul aruncat de catre fostul ministru de Finante a aratat insa exact ce trebuia sa arate: lipsa de control pe care primul ministru o resimte din plin.
Nu poti sa ameninti cu demiterea orice ministru. Nu poti sa astepti rezultate pozitive intr-o perioada negativa de la persoane amenintate cu demiterea daca nu ofera solutia corecta. Dar se pare ca domnul Boc poate. Cat mai poate. Pentru ca atat i-a mai ramas d-nului Boc - vorbele. Cu altceva nu se poate lauda, pentru ca nu a facut mai nimic de cand a aparut la guvernare.
Si-a asumat de prea multe ori raspunderea pentru niste proiecte de legi pe care cu greu le-a respectat. Daca le-a respectat. In general le face uitate prin vreun cotlon al Guvernului.
Domnul Vladescu a fost succint si explicit. Este expert in domeniul sau, domeniu care evident il depaseste pe domnul prim ministru. Cand ai un expert in Finante ar trebui sa apleci urechea la ceea ce are de spus, nu sa se iei decizii doar de amorul artei.
Daca domnul Boc crede ca stie ce implicatii vor avea in viitor deciziile sale economice cum ar fi TVA majorata, scaderea salariilor, taierea bugetelor pentru investitii, cresterea taxelor pentru firme si pentru persoanele fizice, atunci mai mult ca sigur ca se inseala.
Domnia sa acuza ministrul de Finante pentru ca a avut decenta de a acorda premii si al treisprezecelea salariu. De ce acum se lupta sa isi recupereze datoria de la Kazahii de la Petromidia, cand ar fi putut foarte bine sa previna acest deznodamant? Banii pierduti acolo ar fi fost de ajuns pentru acoperirea cel
