Se poate să minți chiar și atunci când spui adevărul? Cu puțin talent, se pare că da! T. Băsescu: “România are 14 milioane de asistați”.
Imediat după 1990, populația asistată a României era de 30 de milioane: 20 de milioane de oameni și 10 milioane de porci. Cu toții, primeau pâine cu 4 lei, adică mult mai puțin chiar decât costul grâului.
Subvențiile au continuat până în 1996. Aproape toate prețurile erau falsificate, de te întrebai cine plătește. Evident, nu plătea nimeni. Așa subvenționate, prețurile se dublau chiar și la câteva luni.
Însă nu bunăstarea oamenilor este scopul sistemului ci propria supraviețuire. Întotdeauna, pentru prostime se găsesc firimituri. Când Petrom era căpușat, benzina se vindea totuși ieftin, pentru că petrolul era trecut în contabilitate la o fracțiune din cost. Așa gugumănie nu-și permiteau să facă nici comuniștii – cu excepția lui Ceaușescu: să vândă produsul finit la un preț mai mic decât costul materiei prime. Milioane de șoferi s-au bucurat și au crezut chiar că e dreptul lor legitim, fără să realizeze că își fură căciula. Au constatat asta când proștii și hoții care au gândit așa un sistem și-au arătat competența în negociere și au reușit să dea Petromul în condițiile pe care le știm.
Chiar azi, când vine vorba de termoficare – de exemplu – aproape toată populația urbană este asistată social. O parte direct, alta doar indirect. Sunt Românii niște cerșetori? Nici vorbă! Însă statul le împiedică prosperitatea, le taxează munca cu jumătate, după care le aruncă înapoi ce crede de cuviință. În cazul de față, scopul este ca hoția și prostia din radeturi să poată supraviețui.
O marotă a tuturor guvernelor din 1997 până acum a fost ca ajutoarele să nu se mai dea generalizat, ci individual, celor care chiar nu se descurcă fără ele. Parțial, asta s-a întâmplat. Au dispărut din subvențiile generalizat
