„Doamnă, nu mai pot, mă bate tot timpul şi mama, şi un frate mai mare, nu vreau să mai ajung la spital, nu mai suport!" Strigătul acesta de ajutor al unui băiat de 15 ani de la ţară a fost auzit, la capătul firului, de consilierii de la Asociaţia „Telefonul Copilului" - 116111. Fugise de acasă şi voia să se omoare, sătul de bătăile brutale, flămânzit şi împiedicat de părinţi să meargă la şcoală. Şi-a găsit salvarea într-un centru de plasament al Direcţiei de Protecţie a Copilului. În 2010, numărul copiilor care au telefonat să ceară ajutor pentru a scăpa de familia lor aproape s-a dublat faţă de 2008, crescând de la 107 cazuri la 198. Totodată, a crescut şi numărul părinţilor care cer autorităţilor să le ia în custodie copiii, pentru că nu şi-i mai pot întreţine din cauza sărăciei.

Cartea nu ţine de foame

Cătălina Florea, directorul executiv al Asociaţiei „Telefonul Copilului", ne-a spus că abuzurile cele mai frecvente de care fug aceşti copii sunt cauzate de sărăcie, de certurile tot mai dese din familie şi de interdicţia de a mai merge la şcoală. „Tot mai mulţi copii, mai ales în mediul rural, sunt ţinuţi acasă pentru a fi trimişi la muncă. Ei caută o evadare, vor să fugă, chiar fără o ţintă anume. Nu cer neapărat la centrele de plasament", ne-a explicat Cătălina Florea. Unii dintre ei sunt preluaţi însă de centrele de plasament ale Direcţiilor de Protecţie a Copilului, iar alţii sunt reintegraţi în familii. Copiii abuzaţi, care îşi caută salvarea într-un centru de plasament, reprezintă doar o faţetă a fenomenului. Cătălina Florea spune că se întâmplă deseori şi invers: tot mai mulţi părinţi sărăciţi de criza economică „sună şi cer instituţionalizarea temporară pentru copiii lor, pentru că nu mai pot să şi-i întreţină". Bogdan Simion, preşedintele Federaţiei Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copil, pune numărul tot mai mare al cazurilor pe seama