Din Academia Caţavencu de azi.

Deşi nu mai ieşea de mulţi ani din casă, fiindcă nu-l mai ţineau picioarele, se spunea despre el că ştia despre lumea literară mai multe decît Securitatea. Era la zi cu toate bîrfele, scandalurile, dar şi cu ultimele apariţii editoriale. Devenise un fel de eminenţă cenuşie a literaturii. Dacă el, Paul Georgescu, spunea despre o carte că e bună, asta se afla a doua zi prin tîrg şi îl luau pe încredere chiar şi cei care nu-l înghiţeau. Aveam, pe atunci, prieteni tineri care erau prieteni cu el şi-i spuneau cu admiraţie conu Paulică, însă şi prieteni mai în vîrstă care fuseseră prieteni cu el în tinereţe şi-l detestau. Continuarea, aici.

Din Academia Caţavencu de azi.

Deşi nu mai ieşea de mulţi ani din casă, fiindcă nu-l mai ţineau picioarele, se spunea despre el că ştia despre lumea literară mai multe decît Securitatea. Era la zi cu toate bîrfele, scandalurile, dar şi cu ultimele apariţii editoriale. Devenise un fel de eminenţă cenuşie a literaturii. Dacă el, Paul Georgescu, spunea despre o carte că e bună, asta se afla a doua zi prin tîrg şi îl luau pe încredere chiar şi cei care nu-l înghiţeau. Aveam, pe atunci, prieteni tineri care erau prieteni cu el şi-i spuneau cu admiraţie conu Paulică, însă şi prieteni mai în vîrstă care fuseseră prieteni cu el în tinereţe şi-l detestau. Continuarea, aici.