Noaptea trecută, după ce-am scris că revin, am citit articolul Laurei despre cum moare Pandora’s şi comentariile de acolo şi mă gândesc că poate ar trebui să spun de ce nu am mai scris eu. De altfel, răspunsul e relativ simplu: mi s-a luat. Să mă explic.
Îmi place să scriu şi am făcut asta şi aici, preţ de multe articole. Faptul că am fost mereu în top a fost o (re)confirmare că felul în care scriu nu e tocmai rău şi, recunosc, partea asta a fost plăcută – vă mulţumesc. Dar la un moment dat lucrurile s-au schimbat.
Comentatorii care înjură, care se închipuie cu cinci minute mai isteţi şi ştiu ei mai bine decât tine, autor, ce ai vrut să scrii, au început să mă deranjeze prea tare pentru o activitate neremunerată. Ştiu că odată ce ai apăsat “Publică” te expui şi n-am o problemă să-mi asum ce scriu. Am o problemă cu lipsa bunului simţ, iar unele comentarii de aici au acutizat-o. Iar voi incă nu ştiţi ce am sters!
În altă ordine de idei, mie nu-mi place ideea de a pune un citat şi de a adăuga un “ce frumos e, nu-i aşa?”. Pot să fac asta în caz excepţional, dar tot mi se pare aiurea să semnezi un text care, practic, nu-ţi aparţine. Nu sunt încă nici atât de înverşunată ca să scriu constant de Băsescu şi de Udrea. Şi (zâmbesc scriind asta) nici exhibiţionismul nu-mi stă în fire. Mă săturasem să scriu de politică şi politicieni, şi rahaturile pe care ni le serveşte media autohtonă pe post de ştiri şi tocăniţă de subiecte şi, dacă am abordat alt fel de subiecte, fără politică, sex sau vedete moarte, am observat că subiectele nu prezintă interes.
Acum ştiţi de ce nu am mai scris.
Însă scrisul îmi lipseşte şi chiar dialogul cu unii dintre cititori. Aşa că mai fac o încercare, însă vă spun că o să moderez (şi) mai mult comentariile. Eu nu-mi bat joc nici de ce scriu, nici de cei care mă citesc. N-aveţi decât să faceţi la fel. În caz contrar, daţi
