Artistul are tablouri în colecţia Muzeului de Artă din Piatra Neamţ, dar şi în colecţii particulare. Lucrările sale au ajuns la muzeu după primele expoziţii personale.

„Conform obiceiului, din cele două expoziţii personale am lăsat câte o lucrare pentru patrimoniul Muzeului de Artă“, explică pictorul.

În afară de pictura de şevalet, în ulei sau culori de apă, are o experienţă bogată în pictura bisericească, realizată în frescă. „Pictura bisericească m-a ajutat să câştig în rapiditatea execuţiei şi în dezinvoltura pensulaţiei, să mă mişc mai repede, cu o anumită lejeritate. Posibilitatea de a te exprima pe suprafeţe mari, în condiţiile rapidităţii cerute de frescă, îţi dă o siguranţă de sine importantă“, explică Vamanu. Pentru pietrean, primele participări la expoziţii colective de pictură au început sub auspiciile unei organizaţii care nu mai există din 1990, Atelier 35.

„Era ca o anticameră a Uniunii Artiştilor Plastici, în care erau incluşi pictorii sub 35 de ani. Experienţele de atunci au fost marcante prin faptul că eram toţi tineri şi nonconformişti. Cred că cea mai mare manifestare a acestei mişcări a fost o bienală naţională de la Baia Mare“, consideră pictorul.

A început să studieze pictura din clasa a VII-a, făcând naveta de la Negreşti la Şcoala de Artă din Piatra Neamţ, în afara orelor de la şcoala generală din satul natal. „Am dat examen de admitere cu soţia sculptorului Pompiliu Clement, în parcul care era pe vremea aceea peste drum de Biserica Precista. Mi s-a spus să fac ce văd şi am desenat, în acuarelă, o parte din peisajul de acolo: un colţ de casă, personaje în trecere, pomi... Aveam ceva îndemânări şi am rămas la pictură“, îşi aminteşte Petru Vamanu.

Îmi place roşul pentru că exprimă absolut toate trăirile, de la furie până la linişte: Petru Vamanu, pictor.

Profil

Născut: 12