Revoltele populare ale taranimii romanesti au fost deseori rezultatul tratamentului opresiv, dar si al indiferentei asupra necesitatilor acestora. Din pricina acestui fapt, rascoalele au venit ca un mijloc natural de a face auzite cererile lor, atunci cand orice alt instrument politic esua. Cateodata insa, rascoalele au fost planuite in afara tarii pentru a servi intereselor straine.

Rascoala de la Bobalna

Una din cele mai vechi revolte este cea care a luat nastere in Ardeal, pe dealul Bobalnei in anul 1437. Rascoala nu a avut un caracter absolut romanesc, o parte a rasculatilor si chiar conducatorul acesteia, un nobil sarac, pe numele lui Antal Nagy de Buda fiind unguri.

Contextul

In anul 1366, regele Ungariei Ludovic I de Anjou prin decretul de la Turda pune in aplicare o serie de prevederi antiromanesti. Spre exemplu calitatea de nobil era conditionata de apartenenta la catolicism si multi aristocrati romani sunt fortati sa treaca la aceasta religie. Celor carora nu au renuntat la ortodoxism le-au fost luate averile, ajungand in timp chiar si tarani.

Prin eliminarea elitei romanesti din Transivania romanii nu mai au nicio reprezentare in structurile de conducere. Obligatiile taranilor romani, dar si unguri, fata de biserica si nobili incep sa se resimta din ce in ce mai puternic. Se ajunge pana acolo incat si dreptul lor de stramutare le este luat. Asta insemna ca ei erau legati de pamantul unui stapan feudal si erau obligati sa lucreze pentru acesta.

In aceste momente foarte tensionate, episcopul catolic de Alba Iulia, Gheorghe Lepes a cerut ca mica nobilime maghiara si romanii sa nu mai fie exclusi de la plata dijmei bisericesti, care nu mai fusese stransa de la acestia din 1434. Romanii erau obligati sa faca si ei plata acestei taxe, desi ei erau ortodocsi si nu intrau sub jurisdictia Biseric