Cine a stat vreodată în preajma lui Traian Băsescu ştie că preşedintele înjură cu pasiune şi mare creativitate. N-a făcut-o însă niciodată public sau, dacă a făcut-o, i-a scăpat în faţa vreunui microfon sau cameră TV deschise. Şi-a cerut întotdeauna scuze pentru vulgaritate.
Miercuri seară, Băsescu a renunţat la pudibonderie şi la pretenţiile de a-şi respecta funcţia, vărsând o ploaie de invective în capul lui Victor Ponta, sătul de "cele opt luni de obrăznicie" ale liderului pesedist. De la "maimuţică" la "lingător de preşuri", Băsescu a denunţat, printre lături, practicile oportuniste politic ale preşedintelui PSD. Informaţii de interes public, posibil reale, au fost îmbibate în zoaiele prezidenţiale. Culmea mi s-a părut nu virulenţa limbajului lui Băsescu, de care-l ştiam capabil, ci faptul că preşedintele a ajuns la a râde de "faţa imatură a lui Ponta". Cum bizară mi s-a părut şi aluzia la finanţarea necurată a concediului lui Victor Ponta în Liban.
Nu ştiu ce a vrut să spună Băsescu, dar, într-un discurs prezidenţial, o astfel de menţiune ar fi trebuit să apară numai dacă vacanţa lui Ponta ar fi fost finanţată de Hezbollah. Altfel, preşedintele nu ar fi trebuit să se preocupe de cine îi plăteşte concediile lui Victor Ponta.
De când a devenit şef al statului, Traian Băsescu a cerut constant să fie tratat cu respect. "Nu vă umiliţi preşedintele", le-a cerut, recent, ziariştilor care l-au rugat să dea o replică afirmaţiilor Sorin Ovidiu Vântu. Folosirea unui limbaj precum cel din interviul de la B1 TV l-a doborât pe Traian Băsescu de pe piedestatul pe care singur se aşezase. Dacă vrea să fie tratat ca preşedinte al României, ar trebui să se comporte măcar acum ca atare. Putea să-l umilească pe Ponta şi fără jigniri golăneşti, în ciuda atacurilor vadimiste ale preşedintele pesedist. Până la urmă, Ponta e doar preşedintele unui partid şi un
