Alături de Oraşul Nou, care, în fapt, este o comună, Satu Mare este pe lista ciudăţeniilor privind denumirile unor localităţi. Satu Mare a fost atestat documentar în 1181, iar Oraşul Nou cu aproape 100 de ani mai târziu.
Are nume de sat, dar e municipiul reşedinţă de judeţ. Alături de Oraşul Nou, comună cu denumire de oraş, Satu Mare se înscrie pe lista ciudăţeniilor privind denumirile de localităţi. Denumirile paradoxale ale celor două localităţi au rădăcini în Evul Mediu. Asta e concluzia la care au ajuns istoricii din judeţ. „Cronica lui Anonimus îl atestă în jurul anul 900 sub denumirea de Szotmar. În anul 1082 apare prima atestare a oraşului într-un document. Denumirea de Satu Mare este una modernă din secolul al XIX-lea. Preotul Moise Sora Novac introduce, într-o carte, denumirea de Satu Mare. Ideea că denumirea oraşului ar proveni din limba germană porneşte de la cuvântul Salzmarkt care înseamnă «piaţă de sare». În Evul Mediu, Satu Mare era un depozit de sare. Transportul sării din Ocnele Dejului se desfăşura pe Someş“, explică Viorel Ciubotă, istoric la Muzeul Judeţean din Satu Mare.
Teritoriu locuit de germani
„Se spune că teritoriul oraşului Nemeti (învecinat oraşului medieval Satu Mare - n.r.) era locuit de colonişti germani, însă nu există date concrete ale existenţei acestei colonii. În anul 1712, cele două oraşe şi-au exprimat dorinţa de unificare, iar peste trei ani aceasta este recunoscută de dictatul de la Bratislava. Şase ani mai târziu, în 1721, cele două oraşe primesc diplomă imperială de la Carol al VI-lea, prin care este recunoscută unificarea lor“, explică istoricul. Potrivit istoricilor, altă ipoteză este că denumirea românească provine de la vechiul nume personal maghiar Zotmar.
Oraşul Nou-cetate nouă
Paradoxal, una dintre cele mai vechi localităţi din ţinutul Oaşului portă denumirea de Oraşul Nou, chi
