Greu să mai găseşti loc pentru (încă) un festival de film, agenda fiind şi aşa destul de încărcată la acest început de sezon. Şi mai greu e să găseşti o încadrare pentru această întîlnire bizară cu filmul şi gastronomia, cu muzica şi poezia propusă de una dintre cele mai insolite figuri ale scenei literare contemporane – Mircea Dinescu. Timp de vreo zece zile, pe la mijloc de septembrie, moşierul – cum i se spune în zonă – a pus la cale prima ediţie a Festivalului Degustătorilor de Film şi Artă Culinară. O întîlnire veselă în peisajul boem şi pestriţ din Portul Cultural Cetate – un mic paradis artificial pe malul Dunării, străjuit de îngeri sculptaţi, cu aripi metalice.

Nimic din falsa grandoare a festivalurilor „mari“. În Portul Cultural Cetate nu e loc de mofturi şi fasoane, de brizbizuri artificiale şi de fiţe de oraş: publicul a venit să vadă filme, iar cinematofagia nu rivalizează decît cu bulimia întreţinută de amfitrion: tarta cu praz e oferită de ziua filmului albanez, ghiveciul – în pauza dintre două filme sîrbeşti, sarmalele pun capac programului turcesc, ciulamaua e servită după filmele bulgăreşti. Plus tratamentul obligatoriu cu şpriţ – probabil în chip de aide-mémoire: sîntem balcanici.

DE ACELASI AUTOR Cinci cuvinte - Anul cultural 2012 De ce s-a supărat Obélix - şi a plecat în Belgia Comunismul din cărţi Mulţumim, FILB

Printre invitaţii prezenţi în festival, cîţiva dintre cei mai prolifici cineaşti şi producători de film din regiune: regizorii Piro şi Eno Milkani din Albania, Ismet Arasan din Turcia, Kostadin Bonev din Bulgaria, Fotos Lambrinos din Grecia, Antonio Mitriceski din Macedonia, producătoarea Martichka Bojilova din Bulgaria şi realizatorii Aysegul Asar şi Salih Zeyhan din Turcia. Nici unul dintre aceste nume nu-mi era cunoscut şi, în timp ce pe ecrane se derulau imagini din filmele lor, mi-am dat seama că ştiu ruşinos