Dacă e vorba despre o reţetă cu carne de vită, atunci trebuie să ne hotărâm înainte de a o cumpăra cum avem de gând să o pregătim. Vrăbioara, carnea scoasă din zona lombară a animalului, este tocmai bună pentru o preparare mai sumară, e fragedă şi merge perfect la grătar sau făcută rulou.
Aşadar, batem cu simţ de răspundere bucata de carne pe ambele părţi, până devine subţire şi tocmai bună de "ambalat" în ea o bucăţică de bacon şi un pic de brânză de burduf. Vrăbioara e macră, deci grăsimea lăsată de bacon şi de brânza de burduf este exact ce îi trebuie. Rulăm vrăbioara care are înăuntru bucăţica de bacon, brânza de burduf, câteva frunzuliţe de rucola, puţin usturoi pisat, sare şi piper.
Pentru că am pomenit de usturoiul pisat, cel mai bun este cel preparat în casă într-un mod foarte simplu: se rad căţeii de usturoi prin răzătoarea mare, astfel încât să obţinem nişte fulgi care se lasă să se usuce natural. După ce se usucă, se pisează şi praful astfel obţinut dă o savoare deosebită mâncărurilor, fără a avea un gust pregnant sau chiar neplăcut.
După ce rulăm vrăbioara, o prindem cu o scobitoare ca să nu se desfacă şi o tragem la tigaie, cât să se rumenească un pic. Apoi o punem la grătarul cu "coviltir", cum îmi place mie să-i zic, şi nu este vorba decât despre clasicul grătar din tablă, care se pune pe aragaz. O întoarcem pe o parte şi pe alta şi am scăpat de pregătirea cărnii. Dar, cu toate astea, felul nostru de mâncare este departe de a se fi terminat.
DE PUS ALĂTURI...
"Ginger-taler", pe nemţeşte, sau papanaşi din cartofi cu ghimbir şi susan, pe româneşte. Garnitura pe care v-o propunem e deosebită. Cei care s-au săturat de clasicii cartofi prăjiţi sau natur îi pot prepara într-un mod mult mai ingenios şi pot obţine aşa-zisul "ginger-taler". Denumirea poate părea uşor nemţească, ceea ce nu ne deranjează
