Aceste cuvinte, „desfiinţare de construcţie“, le-am văzut pe o pancartă lipită de gardul provizoriu care ascunde un maidan. Pe str. Tudor Arghezi, nr. 4. Era acolo o frumoasă casă boierească, al cărei stil neoclasic trimitea la cîteva, rare, exemple de la mijlocul veacului al XIX-lea. Neavînd etaj şi nefiind aliniată la stradă, ci cu o curte şi grădină în faţă, era desigur mai veche decît alte clădiri din apropiere. Cea de alături – deşi a suferit modificări, pierzîndu-şi balconul din centrul faţadei, dar păstrînd feroneria care-l susţinea – are frontonul şi pseudo-coloanele care conturează tot o fizionomie de secol XIX. O aripă suplimentară, ca un foişor, rotunjeşte colţul spre str. J.L. Calderon. Este oricum zona protejată din spatele Pieţei Rosetti. Casa a fost demolată fără şovăială, deşi porticul ionic la intrare, după cum atestă specialiştii, nu era numai o mărturie de vîrstă, ci o probă de aleasă calitate artistică. Discuţia între arhitecţi – dacă meritele acestei clădiri ar fi trebuit să o apere – nu mai are decît un interes academic, fiindcă între timp casa a dispărut. Prin găurile gardului se mai văd două anexe dărăpănate, care erau condamnate în orice caz. Aici urmează să se construiască un bloc de cinci etaje, pe un proiect al d-lui arhitect Lucăcel. Ca beneficiar apărea aseară Centrofarm, azi dimineaţă o etichetă nouă pe aceeaşi pancartă indică S.C. Interstone Development S.A. Frecvenţa unor asemenea denumiri dă impresia că sîntem în plină colonizare. Cu cîtă teorie marxistă mai ţin minte, tragedia acestui oraş este că a căzut pradă unei burghezii compradore care se încheagă repede. Oameni de afaceri locali, despre care mai aflăm cîteodată din gazete, cînd sînt înşfăcaţi, s-au făcut împuterniciţii unor firme străine.
DE ACELASI AUTOR Johnny Morţi şi manechine Un caz de mutilare Portarul şi rubinul Afaceri, din care să se îmbogăţească ei şi să
