● Philippe Colmar (coord.), Figures du corps: une leçon d’anatomie à l’école des beaux-arts, Éditions de ENSBA, Paris, 2009.
În primăvara anului trecut, o expoziţie itinerantă ajunsă la Paris stîrneşte controverse şi este închisă, în urma unei hotărîri judecătoreşti. „Afront la adresa demnităţii umane“, iată motivaţia suspendării acestei expoziţii, care purta titlul Our body – à corps ouvert. Exponatele nu erau altceva decît corpuri umane întregi sau savant secţionate, spectaculos conservate, într-o punere în scenă ce reproducea scene de viaţă cotidiană: jucînd şah, pe motocicletă etc. „Obiectele“ expuse reuşeau să rămînă „în carne şi oase“ pentru că erau preparate după metoda plastifierii, pusă la punct de anatomistul german Gunter von Hagens, care stîrnise senzaţie în 2002 cu expoziţia Body Worlds, similară din punct de vedere „tehnic“.
Transformarea corpului în bibelou datează de cîteva secole, fiind o moştenire iluministă. Concepţia, potrivit căreia corpul nu e decît un automat demontabil, se asociază cu creditul acordat reprezentării fidele, „după natură“. A figura înseamnă a înţelege. A reproduce o alcătuire e primul pas spre cunoaştere. Mai întîi se impune tehnica ecorşeului. Considerate perfecte, reproducerile după ecorşeurile sculptorului Jean-Antoine Houdon, realizate în secolul al XVIII-lea, erau nelipsite atît în şcolile de medicină cît şi în academiile de artă.
DE ACELASI AUTOR Cum am devenit turiști Frumusețea în cm și kg Patru feluri de imagini Glume
Dar de ce să reproduci, dacă poţi doar să conservi? Honoré Fragonard (un văr de-al pictorului) realizează, după o tehnică rămasă multă vreme secretă, astfel de mumificări, unele păstrate pînă astăzi la Museé de l’Ecole vétérinaire din Paris. Valul de căldură din 2003 era gata să oprească galopul spre eternitate al Cavalerului Apocalipsei, topind ceara impregnată în cele două c
