Decenii la rând, viaţa social-politică din România socialistă a fost marcată şi s-a desfăşurat în conformitate cu un calendar anual, aproape la fel de complex ca unul bisericesc. Un calendar laic respectat cu stricteţe, cu nenumărate "sărbători" marcate prin manifestări publice de mare amploare.
Anul manifestărilor politice şi omagiale începea la scurt timp după Revelion, la 6 ianuarie, când toată ţara sărbătorea ziua de naştere a "Tovarăşei". Şi continua cu 26 ianuarie, ziua în care "Tovarăşul" împlinea şi el un anumit număr de ani de viaţă, dar şi de activitate revoluţionară. Apoi urmau în ordine cronologică alte sărbători importante: 1 mai, 9 mai, 23 august şi 30 decembrie. Acestora li se adăugau multe alte momente festive şi evenimente politico-educative, derulate uneori la nivel naţional, iar alteori ori doar local.
Unele dintre acestea erau doar activităţi "de rutină", la care nu trebuiau să participe un mare număr de persoane. Altele, considerate a fi "de importanţă naţională", angrenau mii şi mii de oameni ai muncii, scoşi din producţie atât pentru "repetiţii", cât şi pentru manifestarea propriu-zisă. Erau evenimente grandioase care se organizau şi se derulau parcă de la sine, fără ca vreunuia dintre noi să-i treacă prin minte că ar presupune şi nişte cheltuieli, că fiecare dintre ele şi toate la un loc au un preţ. Astfel că nu am ştiut niciodată cam câţi bani scoteau din "averea întregului popor" spectaculoasele mitinguri care marcau ziua de 23 august ori grandioasele spectacole organizate în cadrul Festivalului Naţional "Cântarea României". Şi cu siguranţă nu am fi aflat niciodată dacă unul dintre înalţii demnitari comunişti audiaţi în cursul procesului CPEx nu ar fi calculat în faţa magistraţilor "nota de plată" a câtorva dintre aceste manifestări de mare amploare.
Fost primar al Bucureştiului şi membru al CPEx al C
