Romania e ca Fat Frumos. Se schimba intr-un an cat altele intr-unul singur. Cea mai importanta schimbare de cand nu am mai fost acasa sunt noile mele vecine de palier, stipteuze de meserie. Detalii despre estetica inspre seara, cand le voi vedea. Gurile din cartier le-au etalonat ca „bunaciuni”. Dar eu sunt sceptica si nu cred pana nu vad.
Schimbarea numarul doi vizeaza drumurile. Mai nou drumurile aici, in Timis, se construiesc fractionat. Adica: doi km de drum ca in palma, european, cinci km de drum romanesc, veritabil, plin de gropi. O alta portiune de paradis, urmata de agonia gropilor. Bineinteles ca o fi existand o explicatie oficiala pentru aceasta constructie haotica. Dar pe mine ma intereseaza doar explicatia pertinenta. Asa ca voi incerca sa descopar misterul drumului Timisoara-Lugoj, pe ruta Buzias.
Nu pot sa trec mai departe fara sa amintesc schimbarile de la MacDonalds. Gustul „gunoaielor” de la acest fast food nu stiu daca a ramas acelasi, pentru ca de mult nu mai am curajul de a degusta acest fel de hrana rebut. Dar cu siguranta preturile sunt exorbitante: aproape 20 de lei un hamburger, o portie de cartofie si un suc, in conditiile in care salariul mediu in Lugoj e in jur de opt sute de lei. Wow!
Din doua spoturi publicitare foarte proaste am aflat ca Mihaela Radulescu mananca mezeluri si Horia Brenciu se uita la televizor.Sincer il sfatuiesc sa se lase de cantat si sa faca doar asta de acum inainte, pentru ca ii iese mult mai bine.
Tot aseara am aflat o veste care m-a uimit cel putin. Noul sistem de numarare din doi in doi, initiat de Roberta Anastase: cica mai nou 80 inseamna 160. Ce sa mai zic? Eu nu cred.
In rest toate bune si frumoase. Cafeaua de acasa excelenta, salariile de mizerie, banii nu au nicio valoare, iar Italia inca este vazuta ca o masina de produs bani: „Domnita, da-ti-mi si mie un leu” „Nu am bani” „