Adrian Lupu şi-a dedicat viaţa meseriei de a-i smulge din braţele morţii pe cei aflaţi în pericol de înec. Căpitanul navei salvatoare „Opal" a intrat în „breaslă" de 17 ani, iar de opt ani conduce unul dintre echipajele de intervenţie al Agenţiei Naţionale de Salvare a Vieţii Omeneşti pe Mare.

Turişti, marinari, bolnavi în stare critică la bordul navelor, toţi au de ce să-i mulţumească lui Adrian Lupu. În misiunile sale câştigă, de cele mai multe ori, lupta cu moartea. Atunci când o pierde, nu abandonează: încearcă măcar să le ofere familiilor consolarea de a-şi îngropa creştineşte dispărutul. Carieră A fost predestinat să îmbrăţişeze, într-o formă sau alta, o meserie care să aibă legătură cu Marea Neagră. „M-am născut la marul mării, îmi place marea, am marinari în familie. Îmi amintesc că prima dată am pus piciorul pe o navă când eram mic. Părinţii mei m-au dus la o excursie pe Dunăre, cu un pasager vechi", zâmbeşte Lupu. Primul loc de muncă la bordul unei nave a fost cel de electrician. Ulterior a urmat un curs de formare prin care a devenit ofiţer maritim portuar. După opt ani de misiuni a ajuns comandantul uneia dintre navele cu ajutorul cărora, nu de puţine ori, au fost salvate vieţile oamenilor aflaţi la un pas de înec: Opal. „Este o navă de salvare şi căutare şi are ca zonă de acţiune 60-80 mile în larg. Are tot timpul un echipaj de serviciu care este alarmat de către dispecer, în caz de nevoie. De regulă intervenim în cazuri de ambarcaţiuni în derivă, persoane dispărute de la bordul navelor sau preluăm persoane care se îmbolnăvesc la bordul navelor şi au nevoie de asistenţă medicală de urgenţă", a spus căpitanul. Prima misiune Adrian Lupu a „trăit" emoţiile primei misiuni ca ofiţer de punte la bordul salvatorului „Viteazul", acum casat. „Trebuia să remorcăm un pescador rămas fără propulsie şi asta pe o mare agitată de 4-5 grade. Misiunile în sine toate