Pentru prima dată în istoria României, grupuri de români furibunzi, după ce au fumegat pe forumuri mai ceva ca un turn de termocentrală, au înfiinţat o oaste virtuală, pe Facebook, să se războiască organizat cu băncile care, cred ei, îi jupoaie.
Pe de altă parte, statul populist, conştient că mai poate câştiga la capitolul imagine dacă arată niscaiva închipuiţi boieri cu saci de galbeni jupuiţi în direct la televizor, a dat drumul fuga-fuguţa, fără o minimă dezbatere, la deja celebra OUG 50.
Să luăm plângerile pe rând. Debitorii ţipă la bănci că toate comisioanele îi vor omorî sigur, băncile ţipă la stat că a dat o ordonanţă care va costa industria bancară peste 600 de milioane de euro, iar statul spune ca a transpune o directivă europeana şi că nu îşi dă seama unde e problema. BNR-ul condus de Mugur Isărescu susţine băncile, însă nu prin vocea lui Vodă însuşi, ci prin vocea directorului Direcţiei de Supraveghere a sectorului bancar.
Având în vedere disciplina militară din BNR, însă, unde nici viceguvernatorii votaţi de Parlament nu se trezesc vorbind în afara partiturii, putem bănui că din moment ce glăsuieşte, şi-a consultat şeful. Iar în 20 de ani nimeni, nici măcar un guvern susţinut de Preşedinte, nu a câştigat vreun meci important împotriva BNR-ului. Aşa că veţi vedea în curând, într-o formă sau alta, amendamente la această ordonanţă.
Băncile au ceva dreptate când spun că în România găsesc cel mai mare cost din Europa al creditului. Rezervele minime obligatorii uriaşe, reglementări stupide gen o altă ordonanţă recentă care le obliga la geamuri anti-glonţ în toate sucursalele bancare, inclusiv cele cu un singur ghişeu într-o comună răzleaţă - în cazul CEC-ului, sunt doar două exemple.
Costul acestor măsuri sunt cu sutele de milioane de euro pentru nişte bănci care se concurează reciproc, dar unde există ş
