Miercuri, 15 septembrie (dată care, indiferent de fluctuaţiile – ca să mă exprim elegant – învăţămîntului românesc din ultimii ani, continuă să aibă un ecou special în amintirea mea şi, cu siguranţă, a multor altora), miercuri, 15 septembrie, aşadar, Teatrul Naţional din Bucureşti şi-a anunţat deschiderea noii stagiuni printr-o conferinţă de presă. Lucru obişnuit, altminteri. Mai puţin obişnuit a fost felul cum s-a desfăşurat această conferinţă de presă; meniul ei, ca să zic aşa. Un meniu care mie mi-a îndestulat nu doar agenda cronicărească, ci şi o foame un pic mai veche şi, cumva, aproape uitată. Dar să o luăm pe îndelete – vorbă ce n-are nimic de-a face cu mult mai răspînditul, astăzi, delete. Ba chiar dimpotrivă.
Mai întîi, trebuie să precizez că, lucrînd eu „cu carte de muncă“ (nici o legătură cu munca de carte) la pomenita instituţie, unde mă ocup de Centrul de Cercetare şi Creaţie Teatrală „Ion Sava“, evit în general să vorbesc, adică să scriu, despre activităţile şi, mai ales, despre spectacolele acesteia, ca să nu generez vreun „conflict de interese“. În locul şi momentul unde trăim, ar fi păcat ca o astfel de ticăloasă acţiune întreprinsă în aria culturii să strice puritatea desăvîrşită a aerului şi a apelor geo-climatic(e), politic(e), economic(e), social(e) şi moral(e) pe care îl respirăm şi în care ne scăldăm cu toţii. Pe de altă parte, nu e corect nici să-i privez pe cititorii dilematici de informaţii despre „prima scenă a ţării“. De astă dată ar fi fost chiar urît să o fac.
DE ACELASI AUTOR Un adjectiv complicat Realităţi de palmares Se topea gheaţa pe Neva Într-o seară de aprilie Miercuri, 15 septembrie, ziariştilor adunaţi în marea sală principală a TNB (1135 de locuri) li s-a vorbit mai întîi, de către directorul general Ion Caramitru şi de către directorul artistic Ilinca Tomoroveanu, despre: lucrările de reconstrucţie a clădirii
