În Cimitirul Militar din Calea Lipovei din Timişoara, în dosul crucilor din Al Doilea Război, al stelelor de la căpătîiul ofiţerilor sovietici şi, mai nou, al mormintelor de la Revoluţie, se află o coloană din piatră pe o fundaţie din cărămizi măcinate de vreme, care s-ar putea cît de curînd să se prăbuşească printre pet-urile, buruienile şi gunoaiele din jur. Istoria Monumentului Victoria (numele oficial al coloanei din cimitir) are legătură cu asediul trupelor revoluţionare maghiare, conduse de generalul polonez Iosif Bem, împotriva cetăţii şi garnizoanei Timişoarei din anul 1849, aflată sub comanda generalului austriac Rukavina. Daravera cu asediul a durat peste o sută de zile. Oraşul nu a putut fi cucerit şi revoluţia s-a prăbuşit la Şiria.

DE ACELASI AUTOR Talciocul lor. Talciocul nostru Lipova, istorie neştiută Peisaj cu gondole şi cu băbătîi americane cam posace O lentă ieşire din istorie La trei ani de la asediu, junele împărat Franz Joseph soseşte în oraş şi pune piatra de temelie a Monumentului dedicat celor care şi-au pierdut viaţa în asediu. În iarna anului viitor are loc inaugurarea sa în fosta Piaţă de Paradă, acum Piaţă a Libertăţii, chiar în faţa actualei Garnizoane militare (cf. http://www.timisoara.uvt.ro). Aflăm din documentul citat că Monumentul Victoria a fost opera unui cunoscut arhitect – Josef Kranner, cel care a renovat, printre altele, Catedrala Sfîntul Vitus din Palatul Hradˇcany din Praga (http: //www.praha.eu). Monumentul are o înălţime de aproape 20 de metri, este realizat în stil neogotic, iar piedestalul reprezintă o cetate cu monştri (de tip gargouilles) ai catedralelor gotice. Aceştia îi reprezentau pe „revoluţionarii maghiari învinşi în timpul asediului“ (cf. http://www.timisoara.uvt.ro ş.u.). Un baldachin de piatră „adăpostea statuia Fidelităţii ce ţine în mînă cheile cetăţii“. Statuile Monumentului au fost realizate de