Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc a dat ieri publicităţii un sondaj din care reiese că situaţia e albastră şi chiar pe dosul targetului instituţiei.

Adică românul respondent zice că nu are nici memoria crimelor, nici a exilului, ci doar a roşului decolorat din drapelul Partidului Comunist, care s-a transformat, astfel, în roz. Peste 60 de procente dintre reprezentanţii poporului în respectivul sondaj susţin că ideea de comunism este cât se poate de bună, doar că, spun câteva zeci de procente dintre ei, a fost cam prost aplicată. Aici tind să-i cred pe respondenţi, ţinând cont că 78 la sută dintre ei consideră că au scăpat neatinşi de "binele " comunist. Dacă "ideea" ar fi fost bine aplicată, procentul acestora ar fi fost, cu siguranţă, mult mai mic.

Nici Ceauşescu şi nici Dej nu au fost daţi uitării, deşi "memoria" ar fi trebuit să-şi amintească tocmai de surghiuniţii "Epocii de Aur" instituită de primul, ori de cei îngropaţi, de-a binelea, în pământul patriei, excavat la Canalul Dunăre - Marea Neagră, de cel de-al doilea.

Dar să nu-i condamnăm sau să-i exilăm pe respondenţi! Au scuza lor: degringolada în care sunt condamnaţi să trăiască, atât din punct de vedere social şi economic, cât şi în perspectivă politică, deformează "realitatea trecutului". Motivele pentru care românul a uitat de teroarea morală la care a fost supus de comunism şi dictatură, de anihilarea demnităţii sale de cetăţean, prin reducerea la starea de obiect cu oarecari necesităţi sunt, potrivit sondajului, "lipsa şomajului", "existenţa locuinţelor", "siguranţa zilei de mâine", "ordinea şi disciplina".

De ce să n-o recunoaştem, nimic din ceea ce - precar - oferea comunismul, n-a mai rămas în picioare. Mai mult, nimic nu stă în picioare din promisiunile democraţiei. În minţile românilor, vibrează încă îndemnul, devenit ironic "Să