Cele două discursuri, al premierului Boc şi al preşedintelui Băsescu, n-au avut darul de a lămuri lumea asupra situaţiei reale a ţării şi mai ales asupra perspectivelor ei concrete. Nici unul, nici celălalt n-au explicat şi nu şi-au asumat o minimă răspundere pentru faptul că România se târâie în coada celorlalte 26 de state membre ale UE. Ambele prestaţii în Parlament, la distanţă de nici o zi, au fost terne şi, mai cu seamă, abordând aceeaşi temă, au părut a fi trase la xerox şi repetate ca în faţa unor şcolari involuaţi, să le intre în cap cât de cât ceea ce voiau “oratorii” să le inducă. Nu ştiu dacă Băsescu a copiat textul lui Boc sau dacă acesta a tras cu ochiul la ciorna preşedintelui, dar asta a fost impresia. Să fiu însă corect: preşedintele a avut un capitol suplimentar. Depăşindu- şi iarăşi atribuţiile, a anunţat, pentru 2011, un nou Acord cu FMI, că tot stau să ne sufoce ratele şi dobânzile pentru alte uriaşe credite ajunse la scandenţă. E imposibil de acceptat ca scandalul iscat de Roberta Anastase să rămână în coadă de peşte.

Evitând ostentativ să dea un răspuns acuzaţiei, cu probe, că a fraudat grosolan votul la Legea pensiei, preşedinta Camerei Deputaţilor a lansat, cu ton de ţaţă, fumigena unei presupuse negocieri PSD-PDL. Unii liderii (care anume?!) social-democraţi, susţine Anastase, fluturând un mail semnat de o prăpădită de funcţionară a Parlamentului, ar fi acceptat ca - pentru 127 de miliarde de lei vechi alocaţi de Boc primăriilor pesediste - să nu blocheze legea. Două observaţii: 1) E caraghios să-ţi imaginezi că astfel de negocieri implică amestecul unei secretare. Dar dacă totuşi se demonstrează că aşa stau lucrurile, Ponta trebuie să se trezească din reverie. 2) E deosebit de grav dacă rezerva financiară guvernamentală ar putea fi folosită de Boc pentru asemenea trocuri mizerabile pe seama nevoiaşilor. S-ar confirma că nivelul co