L-am auzit cu toţii pe Papa Benedict luând tare şi clar partea ţiganilor noştri contra celui mai puternic şef de stat din Europa, spunând răspicat că diferenţa trebuie tolerată. Dar l-a auzit cineva pe patriarhul nostru pronunţându-se în această chestiune? Eu nu. Dar poate mi-o fi scăpat. L-am auzit anunţând, în schimb, că dacă nu se găsesc surse de la buget va lua un credit de la bancă pentru a construi Catedrala Neamului - asta îl preocupă. Un preot catolic dintr-o comunitate cu o tabără de romi în Franţa a fost şi mai tranşant ca Papa, l-a afurisit pe preşedintele francez că strică pacea socială a comunităţii la care oameni ca el lucraseră din greu.

De unde vine diferenţa asta de atitudine dintre Biserica Catolică şi a noastră? Catolicilor le pasă de drepturile omului şi se simt obligaţi să protesteze contra discriminării celui slab de către cel tare. Asta consideră ei că e rolul Bisericii. Nu aş zice că e o chestie de doctrină aici, în fond e o atitudine chintesenţial creştină, pentru că asta a fost şi esenţa comportamentului lui Isus. Toată lumea vorbeşte de copiii abuzaţi în şcolile catolice, şi pe bună dreptate, dar în mod nedrept nu se vorbeşte despre atitudinea altor preoţi catolici, misionarii care demult nu mai convertesc, ci luptă contra epidemiilor şi foametei în ţările cele mai nenorocite, adăpostesc luptătorii pentru libertate şi cresc copiii în spiritul demnităţii, indiferent sub ce regim trăiesc. Vă mai amintiţi de preotul de la Vatican care s-a dus în lagăr cu evreii, de mulţii preoţi catolici germani care au devenit martiri în lupta contra nazismului sau de părintele polonez care a luat locul unui ostatic a cărui condamnare ieşise la sorţi? Nu mi-aş fi amintit dacă nu auzeam la BBC, săptămâna asta, comentarii ale publicului la vizita Papei în Anglia.

Nu am mare simpatie pentru Papa Benedict, care mi se pare foarte rigid, dar când i-a