Românii sunt campioni mondiali la uitatul la televizor cu o medie zilnică de peste şase ore petrecute în faţa micului ecran, arată studiile în domeniu.
Aşa ne putem explica de ce în ţara noastră tot ceea ce se întâmplă, se întâmplă la televizor. Pe sticlă se face justiţie, pe sticlă se arestează oameni, tot pe sticlă se face dragoste, se dau naşteri şi înmormântări în direct, se câştigă sau se pierd alegeri, se construiesc şi se dărâmă cariere, se organizează grevele şi protestele sociale, se generează scandalurile atât de dragi iubitului telespectator.Este un Matrix românesc real, nu o ficţiune de Hollywood. Până şi Revoluţia a fost, pentru marea majoritate a populaţiei, doar un show de televiziune, e drept, extrem de reuşit.
Fufele, maneliştii, fotbaliştii, proprietarii de cluburi, îmbogăţiţii tranziţiei, au devenit câştigători în era stăpânului-televizor. Un stăpân care iubeşte înjurătura, care adoră vulgaritatea, care premiează mârlănia. Dar adevăraţii profitori sunt politicienii. Când Băsescu îl face maimuţă pe Ponta, audienţa tresară lacomă. Mai vrea. Îl face preş, telespectatorul e în extaz. Cu siguranţă se va uita şi la reluări.
Din spatele butoanelor, maeştrii imaginilor ştiu să ţină ratingul cât mai sus. Poporul înghite, se emoţionează, vede maimuţica dansând pe preşul Cotrocenilor. Super-tare, frate, ce i-a tras-o Băse! După care urmează o telenovelă cu ţigani, Dan Diaconescu şi, dacă avem noroc, se mai iau unii la înjurături pe legea pensiilor. Ce e mişto, e că nu se termină niciodată. Închizi televizorul ca să apuci câteva ore de somn, îl deschizi şi n-ai pierdut nimic. Se ia totul de la început.
Nu părăsiţi telelevizoarele, urmează ceva şi mai senzaţional! Trebuie doar să te uiţi. Restul îl face alticineva pentru tine.
