Actriţa Dorina Chiriac vorbeşte despre cele două mari iubiri ale vieţii sale, actoria şi fiica ei, Sonia, dar şi despre cum moare speranţa unui popor pozitiv.
● Jurnalul Naţional: Lucrezi la două proiecte foarte importante pentru tine. Despre ce este vorba?
● Dorina Chiriac: Unul dintre proiecte este sub egida Teatrului de Comedie. În sfârşit, Silviu Purcărete pune o piesă în Bucureşti după mult timp. Nu-i place Bucureştiul foarte tare, din cauza vieţii de aici. În alte oraşe existând numai teatru, actorilor nu le este distrasă atenţia nici de reclame, nici de film. În Capitală există multe lucruri cu care îţi mai poţi rotunji salariul mic. Mai pui o voce la reclame, dublaje la desene animate, mai o telenovelă. Este prima dată când lucrez cu Silviu Purcărete. E vorba despre "Femeia care şi-a pierdut jartierele" de Eugene Labiche şi va avea premiera prin luna noiembrie. Premiera va avea loc la Romexpo, pentru că spaţiul de joc presupune public pe două părţi, lucru pe care nu-l poţi face în nici unul dintre teatrele din Bucureşti, pentru că ai rămâne cu puţini spectatori. Şi cred că spectatorii ar fi foarte nefericiţi. Nu mai vorbesc de faptul că în acest caz îi avem pe Horaţiu Mălăele, George Mihăiţă şi pe Purcărete. O să fie un vodevil, ceea ce înseamnă un uşor musical, gen pe care nu l-am mai abordat din facultate, în anul IV, când am făcut la Casandra un vodevil în regia Sandei Manu, care a avut un mare succes şi s-a jucat apoi şi la Teatrul de Comedie. De data aceasta, muzica îi aparţine lui Vasile Şirili, care lucrează de mult timp cu Purcărete.
Am început lucrul din vara trecută, cu repetiţiile muzicale, care se petreceau chiar în faţa Teatrului de Comedie. La cafea cu Vasile Şirili, care a compus o muzică de o candoare şi o delicateţe cum rar se mai compune. Motiv pentru care probabil că îl şi vor acolo, la Disneyland Paris, u
