Începuturile serviciului de urgenţă se regăsesc în a doua jumătate a anului 1990, în septembrie, când, sub egida Clinicii de Anestezie Terapie Intensivă, a început experimentarea unui sistem de urgenţă ce funcţionează şi în alte ţări europene. Acesta avea la bază transferul unui echipaj medical spitalicesc cu dotarea necesară, la locul unde se afla pacientul în stare critică, în vederea acordării unui asistenţe medicale de urgenţă, calificate.

Prima ambulanţă, primită din Germania

Echipajul era condus de un medic pregătit în domeniul anesteziei şi terapiei intensive şi în domeniul medicinei de urgenţă. La această fază de început, noul serviciu, numit SMUR sau Serviciul Mobil de Urgenţă şi Reanimare, avea în dotare o singură maşină echipată pentru intervenţie rapidă, fără posibilitatea de a transporta pacientul, transportul pacientului urmând să se facă cu o autosanitară a Serviciului de Ambulanţă. În anul 1991, SMUR a primit prima ambulanţă de reanimare, sub forma unei donaţii din Germania. Tot în 1991, în luna octombrie, a început o perioadă experimentală de şase luni, punând echipajul SMUR sub coordonarea operativă a Grupului de Pompieri Militari Mureş, care urma să asigure conducătorii auto pentru ambulanţa de reanimare şi spaţii de cazare şi instruire pentru personalul medical al SMUR-ului.

Relaţii cu servicii similare din Norvegia şi Marea Britanie

În anul următor a început dezvoltarea unor relaţii internaţionale cu servicii similare din diferite ţări, primele ţări fiind Marea Britanie şi Norvegia. Urmare a acestei colaborări a fost dotarea SMUR-ului cu ambulanţe şi echipament medical de urgenţă de către Crucea Roşie Norvegiană din localitatea Sauda, iar Serviciul de Urgenţă al Spitalului Regal din Edinburgh şi Brigada de Pompieri Strathclyde din Glasgow au început un program intens de sprijin pentru dezvoltarea asistenţei med