M-am intrebat de unde vine siguranta mainii de politician atunci cand semneaza un ordin de reducere a veniturilor a milioane de oameni si de unde vine tremurul ezitant de pe hartia de concediere a unui simplu consilier? Formularea si aplicarea politicilor sociale si economice necesita anumite decizii morale. Dar ce sunt judecatile morale? Cum functioneaza? In ce masura se bazeaza ele pe ratiune si in ce masura pe sentimente? Pus in fata unui subiect atat de complicat, i-am invitat la o discutie pe doi cercetatori ai departamentului de psihologie de la Harvard University, Amitai Shenhav si profesorul Joshua Greene.

Un tren scapat de sub control se indreapta in mare viteza spre o jonctiune. Pe una dintre ramificatii sunt legate de sine 5 persoane, pe cealalta ramificatie doar una. In ce fel ati trage macazul pentru a directiona trenul: catre ramificatia cu 5 potentiale victime sau catre cea cu una singura? Desigur ca cei mai multi dintre noi vom alege o singura victima. Dar testul continua: sa presupunem ca suntem pe un pod deasupra caii ferate si singura sansa de a opri trenul inainte de a ajunge la jonctiune ar fi aceea de a-l impinge de pe pod, in fata trenului, pe grasanul care priveste si el incidentul alaturi de noi. Am face-o pentru a-i salva pe cei cinci? Cei mai multi dintre noi vor spune ca nu. Acest test paradoxal, favorit al psihologilor care studiaza mecanismele morale ale gandirii umane, subliniaza diferenta dintre doua feluri diferite de a lua decizii morale. Pe de o parte, exista sistemul neuronal care judeca situatia in termeni utilitaristi – ce conteaza este sa avem cat mai putine victime -  si, pe de alta parte, exista sistemul emotional, activat in situatia “de pe pod”, care tinde sa preia controlul asupra judecatii morale utilitariste.

Intr-o lucrare publicata la sfarsitul lunii august in revista americana “Neuron”, Amitai Shenhav  a