A plecat din localitatea natală să facă liceul la Brăila. A rămas în acest oraş şi a devenit brăilean get-beget, după cum singur o recunoaşte. După ce a terminat prima treaptă de liceu s-a angajat ca muncitor la Şantierul Naval, în anul 1979.

După stagiul militar, a revenit la Şantierul Naval Brăila, la Uzina de Reparaţii Nave, cum se numea pe atunci actuala Brăila Ships Reapair.

„Am la activ 30 de ani de când lucrez aici. Cred că nu există navă, remorcher, pasager, barjă, şlep în funcţiune, pe Dunăre, de la Turnu Severin la Sulina, care să fi trecut pe la noi şi să nu poarte pe ea o sudură cât de mică făcută de mine. Dar sunt şi zeci de vase care au fost la Brăila doar o dată pentru reparaţii după care au plecat aiurea pe mări, fără a mai ajunge iarăşi pe Dunăre", ne-a mărturisit, nu fără mândrie, Ion Oltei.

Portret: Marian Covache este un fost pilot care apără drepturile proprietarilor brăileni

Campion la sudură

A parcurs toate etapele meseriei de sudor aşa că are de mulţi ani categoria maximă. După ce a luat bacalaureatul s-a înscris la şcoala de maiştri, pe care a absolvit-o din 2003. Dar a rămas în continuare sudor.

„Şcoala mi-a dat o calificare în plus, dar sincer, experienţa acumulată în cursul anilor a făcut ca, de fapt, cunoştinţele teoretice din şcoală să fi fost demult întrecute de activitatea din şantier. Acum am grijă să-i ajut pe cei mai tineri să înveţe tainele unei suduri adevărate cât mai repede", ne-a explicat sudorul.

Tudor Octavian este un gazetar pasionat de artă care trăieşte din scris: "Eu am o viaţă dublă!"

Solicitat în cele mai complexe lucrări, sudorul se mândreşte cu faptul că nu a dat niciodată vreun rateu, ba chiar poate măsura în kilometri liniari lucrările făcute.

„Nu am stat să socotesc în amănunt, dar punând cap la cap bonurile de lucru de 30 de ani încoace văd că am executat peste