Nici nu s-a uscat bine pe documente cerneala cu care autorităţile franceze au decis repatrierea, că cei 22 de romi din Bărbuleşti au şi făcut cale întoarsă către Hexagon. Ori cel puţin asta e singura informaţie pe care o poţi scoate de la cei ieşiţi pe uliţele satului, ca la promenadă la Nisa, pe unde majoritatea pare să-şi fi petrecut dacă nu vacanţele, măcar mare parte a vieţii profesionale. Bărbuleşti e o comună din Ialomiţa, aflată la circa 60 km de Bucureşti, cu 7.200 de locuitori, aproape toţi de etnie romă şi prezenţi pe lista pentru ajutoare sociale a Primăriei. Doar drumul principal care străbate satul e asfaltat, ceea ce creează o situaţie destul de dramatică pentru maşinile scumpe care trebuie să-şi strice tehnica din hârtoape în hârtoape, pe uliţe. Căci dacă locuinţele bărbuleştenilor sunt destul de modeste - nici cocioabe, dar nici palate -, la capitolul maşini cu numere de Franţa stau destul de bine. Aşa cum se descurcă excelent şi cu natalitatea - 160 de copii născuţi doar anul trecut, adică aproape unul la două zile, dar şi cu câinii care rătăcesc pe străzi. De altfel, câinii şi cei câţiva cai par să fie singura preocupare din domeniul "zootehnic" în sat, pentru că în rest nu se vede vreo urmă de porc, vacă sau găină. Nici agricultura nu dă semne de dezvoltare prin curţile sătenilor, lucru de înţeles la urmei urmei, pentru că roşiile nu pot fi plivite de la Nisa.

"Cerşeam", răspunde senin Nicu, unul dintre tinerii satului, când e întrebat ce a făcut prin străinătăţuri, de parcă ar vorbi despre o ocupaţie din nomenclatorul de meserii. Şi apoi răspunsul cu cerşitul se repetă pentru mai toţi cei întrebaţi, femei sau bărbaţi, copii ori bătrâni, care recunosc împăcaţi cu ce s-au ocupat pe teritoriul francez: "faire la manche". Bărbuleştenii rup binişor pe franceză, dar şi câte ceva pe spaniolă. "Dar în Spania nu e de trăit, spaniolii nu-ţi