Românul Cornel Petrişor, stabilit la Seattle, ne-a povestit aventura de a trece Dunărea cu o cameră de cauciuc, împreună cu trei prieteni, fără ca vreunul să ştie să înoate.
Românul Cornel Petrişor, de loc din satul clujean Someşul Rece, este acum cetăţean american, stabilit la Seattle. Aceasta, după ce, cu câteva decenii în urmă, evadase din România comunistă într-un mod spectaculos. Cornel Petrişor era ospătar la restaurantul „Someşul" din Cluj. Băiat isteţ, chipeş, înalt, când a fost luat militar, după instrucţia de rigoare, a fost repartizat la Casa Armatei din Bucureşti, la salonul de protocol destinat generalilor români şi străini. Venea aici, uneori, chiar dictatorul Nicolae Ceauşescu cu oaspeţi „sus-puşi" din ţările „pretene". Ei bine, nu o dată, Cornel Petrişor a fost pus să-l servească la masă. Desigur, după o pregătire şi un instructaj dur şi un control igienic total. Plus că ţinuta impunea să nu se uite nici o clipă la Ceauşescu, să privească numai în pământ, dar cu grijă, să nu-l stropească cu supă sau sos. În aceste momente - mi-a povestit omul - ospătarii trăiau un trac puternic şi se rugau în gând să-i ajute Dumnezeu să treacă cu bine clipele respective. Şi Cornel Petrişor le-a trecut, a fost promovat magazioner la Casa Armatei, unde avea pe mâini toate bunătăţile. De fapt, de aici i s-a tras trimiterea la unitatea din militară din Floreşti, lângă de Cluj, pentru că a făcut prostia să nu îl servească pe un general cu un cartuş de Kent. Aici, el s-a decis să încerce să fugă din România.
A existat şi motivaţie religioasă
Şi motivele religioase l-au determinat să fugă din România deoarece, pentru că este penticostal, simţise prigoana bisericii lui de către autorităţi. Aşa încât, în anul 1984, el şi încă alţi trei tineri din zona Clujului au decis să încerce o evadare în lumea liberă. Graniţa de trecere era Dunărea. Au
