Nu mi-am închipuit că vor sosi, pe adresa revistei România literară, plicuri cu poeme scrise de mînă sau, încă si mai improbabil, bătute la masină, cît timp există adrese email accesibile.
Mi-am închipuit că în anul 2010 poeţii nu mai scriu de mînă sau, dacă o fac, îşi transcriu versurile pentru a le putea trimite în mediul virtual. Dar nu a fost aşa! Vizitînd redacţia, m-am trezit cu o corespondenţă pe hîrtie pe care, sigur de căsuţa poştală a internetului, o ignoram şi chiar o consideram imposibilă. De aici şi întîrzierea acestor răspunsuri. Lansez totuşi un apel la autorii de literatură să facă pasul către scrierea şi comunicarea în format electronic. Va fi numai în folosul lor.
Ionel Cernea. Aveţi 27 de ani, aţi absolvit literele în 2006 şi locuiţi în Olteniţa. Şi încă mai scrieţi la maşină? Nu acesta ar fi păcatul principal al textelor dvs. Ci faptul că, de pildă, încercaţi să scrieţi sonete, dar nu vă amintiţi din facultate rigorile acestei forme. Sonetele sînt o veche formă fixă în care au excelat nu doar Shakespeare şi Petrarca ci şi, la noi, Eminescu şi V. Voiculescu. Azi, după aceştia, un sonet nu poate fi decît parodic, eventual propria sa parodie. Iar dvs. nici măcar nu respectaţi măsura versurilor! Mai bine aţi lăsa prozodia clasică pe care tot n-o stăpîniţi şi rimele ca vai de lume (dor-înfior, uşă-cenuşă) şi aţi spune ce-aveţi de spus. Asta pentru că uneori mi se pare că aveţi cîte ceva de comunicat. Oricum, nu e cazul să vă constituiţi într-un anonim: Sunt nimenea! (corect „nimeni"! n.m) Tu cine eşti?/Şi tu eşti nimeni, ca şi mine?/ Suntem pereche - taci, nu vorbi! (pleonasm! n.m) / Căci ne-ar goni de-aici, ştii bine! / E atît de trist să fii cineva!Nu, domnule Cernea, rostul poetului este de a fi Cineva şi de a evita să se confunde cu alţii într-o mulţime anonimă. De aici trebuie să porniţi spre poezie. Repede, că aţ
