12. Problemele dispăruseră complet, cîţiva ani mai tîrziu. În 1960, în luna august, a avut loc, la Varşovia, primul congres internaţional de poetică, noua disciplină creată de Roman Jakobson (care vizitase, adus de Al. Rosetti, de mai multe ori, România şi îl cunoscuse pe Tudor Vianu). Poetica era o metodologie formalistă (cu origini în „formalismul rusesc" dinaintea instaurării comunismului) care unea structura gramaticală a unei poezii cu efectele sale estetico-poetice. Jakobson însuşi scrisese un memorabil studiu, Gramatica poeziei şi poezia gramaticii (publicat, în traducere, şi la noi în ţară), care servea drept bază a congresului de la Varşovia (august 1960). Nu ştiu cum, foarte probabil datorită lui Tudor Vianu, am fost propus şi eu să particip la această importantă reuniune. Un prilej unic - ultimul în care am putut să-i fiu apropiat zile întregi (14-24 august, dacă îmi aduc bine aminte). Eram multă vreme împreună, la congres, la orele de masă, în plimbări „pe jos" prin oraş, în autobuzele care ne-au dus la Cracovia şi la Czestochowa. Şi am avut timp de a vorbi îndelung. Atunci, bunăoară, am aflat că „Ionel" a părăsit studiile clasice, căci vrea să studieze medicina. Îmi spunea adesea că sistemul comunist polonez (la putere era Gomulka) este superior celui din România, fiind întemeiat pe valorile culturii occidentale, în timp ce la noi bîntuie influenţe orientale. Tot aşa cum - am fost deosebit de surprins - a criticat ritualul catolic gesticular (pe vremea aceea, efectuat cu spatele la cei din biserică), faţă de ortodoxia noastră, mai accesibilă mirenilor. Şi alte asemenea idei care mi-au rămas în amintire. Nu pot trece însă peste un moment amuzant. Profesorul credea că ceea ce voi spune eu în comunicarea mea era prea „tehnic", prea „lingvistic". (Urma să vorbesc despre elipsa predicatului cu funcţie narativă aspectuală, în limbile în care nu există asp