La sectia de Interne majoritatea pacientilor sunt varstnici, dintre acestia cativa sunt psiho-involutivi, iar cativa sunt din mediul rural. Mergand prin saloane, observ palcuri de babute si mosuleti impartind sfaturi, sau mosi mai tineri care fac haz de necaz si beau ceai din sticle de bere de 2 L, in nostalgia anilor de aur. Problema este ca, daca medicii au limbajul lor criptic si greu descifrabil chiar si pentru un student de anul 1, pacientii la randul lor isi prezinta cazul prin cuvinte alese pe spranceana… Pentru cei care nu cunosc, “jigaraie” este arsura aceea de pe gat si esofag, un fel de regurgitatie cu bila si suc gastric, “naduf” este dispneea, “venin” – varsatura amara, de la fiere. Mai mult, scaun este doar acela pe care stau acasa, rinichii durerosi sunt undeva pe la fund, iar ceea ce creeaza mereu confuzie e o senzatie “asa, ca ma ia odata nervii si uite asa ma suie, ma ia de la stomag si nu ma lasa toata noaptea…”
In fine, multi pacienti au o deosebita savoare, cei trecuti prin sita vremii, cu par alb ciufulit ascuns sub batic, care nu pot manca 5 kg de sarmale in trei zile (Doamneee, cat sa mananc?!” si isi da ochii peste cap) si sunt slabuuuuti, deshidratati insa capabili sa strige o noapte intreaga, spre disperarea “colegilor de camera”.
-Doamna doctor, ma doare si ma ustura de nu mai poci… nu mai poooci, nici sa stau nici sa dorm…
-Dar unde te doare, mamaie?
-Dosul, doam’doctor, dosul…uite asa ma ustura gaura, de zic ca mor…
-Eu nu am prostata, doamna doctor, mi-au zis ca nu am…
-Dumneata ai prostata, tata, ca daca nu aveai erai femeie… Vrei sa zici ca nu ai boala de prostata!
Pacientul proaspat iluminat casca ochii mari, de se observa icterul sclerelor, tace si inghite.
-Spuneti-mi asa… aveti dureri in piept la efort?
-Eu nu fac efort, doamna doctor!
-Dar scara urcati?
-Da. Aaa…d
