Cu cîteva zile înainte de vizita Hertei Müller în România, în presa germană (şi cînd spunem presa germană ne referim la agenţiile de ştiri şi la cele mai influente şi prestigioase reviste şi ziare), apar informaţii despre un angajament semnat cu Securitatea, în 1961, de către scriitorul german Oskar Pastior, o personalitate preţuită în Germania şi în România. Oskar Pastior fusese prieten cu Herta Müller, au început să lucreze împreună la un roman despre deportarea în lagărele sovietice a etnicilor germani originari din România, roman pe care laureata Premiului Nobel pentru Literatură l-a scris singură, după decesul lui Oskar Pastior, din 2006, în urma unui stop cardiac. Acest roman se numeşte Leagănul respiraţiei, a apărut în 2009, în Germania, iar în 2010, Editura Humanitas Fiction le-a oferit cititorilor versiunea în limba română. Povestea conceperii şi scrierii acestui roman, una dintre cele mai cutremurătoare mărturii despre experienţa terifiantă în lagărele sovietice, poate fi aflată din interviul pe care Herta Müller l-a acordat revistei noastre şi pe care îl publicăm în acest număr. În acest interviu, Herta Müller îşi reaminteşte cum Oskar Pastior îi povestea despre experienţa lagărului, care l-a bîntuit toată viaţa, cum în visele sale se amestecau imaginile din trecut cu cele din prezent, cum visa că se urcă într-un avion, în Germania, şi ajungea, pînă la urmă, tot în lagăr. Interviul ne-a fost acordat în luna august, cu mult înainte de dezvăluirile privind angajamentul lui Oskar Pastior. Între timp, Herta Müller a acordat un interviu cotidianului Frankfurter Allgemeine Zietung, publicat pe 18 septembrie, pe care l-am considerat relevant pentru „cazul Oskar Pastior“ şi l-am plasat la finalul interviului nostru, considerînd că întregeşte – la modul tragic – relaţia de prietenie dintre cei doi. Reacţia Hertei Müller din Frankfurter Allgemeine Zeitung o