Istoria noastră a oferit material pentru cel mai vehiculat mit cultural din epoca modernă, cel al lui Dracula, configurat de romanul lui Bram Stoker, amplificat de cinematografie şi transformat astăzi într-un boom editorial. Va urma, poate, naşterea vampirologiei ca nouă ştiinţă (ori există deja? ). Vampirul a ajuns "bun de consum" supervandabil, prototipul lui, Dracula, se află la distanţă astronomică de personalitatea voievodului Vlad Ţepeş.
Dracula bântuie imaginaţia lumii de un secol, dar critica nouă interpretează vampirul mai curând ca proiecţia spaimelor pe care le resimte omul occidental faţă de străinul venit din marginea civilizaţiei europene, capabil nu doar să se adapteze rapid, ci să o ameninţe. Vlad Ţepeş persistă în conştiinţa românilor ca domn sever, temut de Imperiul Otoman şi trădat succesiv de toţi ai săi: boierii ţării şi propriul frate, vecinii (aliaţi şi rude) - Iancu de Hunedoara, Ştefan cel Mare şi Matei Corvin.
Un roman recent produce marea surpriză de a pune în relaţie arhetipul vampirului cu figura istorică reală, autoarea este Elizabeth Kostova, o scriitoare de origine americană (dar numele indică rădăcini bulgăreşti), născută în 1964, care a trăit mult timp în Europa. Romanul ("The Historian", 2005) a apărut la noi în 2006, cu titlul "Colecţionarul de istorie": o ficţiune istorică solidă, cu documentare serioasă şi cu implicare afectivă, căci îl dedică tatălui, "de la care am auzit pentru prima oară aceste poveşti".
Ca thriller istoric, cartea aduce surpriza lui Vlad Ţepeş ca personaj, domnitorul care alege o cale blestemată ca să dobândească nemurirea. Elementele domniei sângeroase, episoade legate de mănăstirea de la Snagov şi misterul mormântului, cetatea de la Poienari văzută drept castelul lui Dracula sunt date ale istoriei noastre, folosite ca să reinventeze arhetipul vampirului.
Romanul ar