De câţiva ani, paşii m-au dus în străinătate uneori pe urmele esteticianului şi diplomatului Matila C. Ghyka (1881-1965), căruia i-am consacrat câteva articole în "România literară". Unul dintre primele contacte palpabile cu familia sa a constat în vizitele numeroase pe care le-am făcut la Paris rudei sale Alexandru Ghika, preşedinte al Casei Româneşti, în fostul apartament al fiicei esteticianului, Maureen.

Se afla într-un cartier elegant al capitalei franceze, pe Rue du Ranelagh. La un moment dat aveam să aflu dintr-un document de arhivă francez, legat de studiile pariziene ale arhitectului şi scriitorului G.M. Cantacuzino, că părinţii acestuia, diplomatul Nicolae B. Cantacuzino şi soţia sa Marcela născută Bibescu, locuiseră în vremea misiunii la Paris, după Primul Război Mondial, în calitate de consilier de legaţie, pe aceeaşi stradă. Ranelagh era numele unui lord englez din veacul XVIII, care apare la loc de cinste şi în onomastica apropiatelor capitale Londra şi Dublin.

Chiar dacă este contestat de unii - e şi firesc când vine vorba de redescoperirea legilor frumuseţii, pentru a pune problema pe scurt -, Matila C.Ghyka rămâne un scriitor de talent, cu acut spirit de observaţie şi cu privire pătrunzătoare, ce pun în umbră posibile acuzaţii de frivolitate. Cele două volume de memorii, traduse în româneşte în ultimii ani, aduc la lumină o curiozitate şi o mobilitate fabuloase. Dacă în voiaje precedente - în Franţa, Suedia şi Irlanda - l-am regăsit pe Matila C. Ghyka în ipostaze variate, de la prezenţa unor cărţi ale sale în librării şi până la vestigiile arhitectonice ale iluştrilor strămoşi ai soţiei sale, de această dată a fost vorba de destinaţia finală a călătoriei sale pământeşti: cimitirul Gunnersbury din Londra.

Pe Internet văzusem cu ceva vreme în urmă imaginea pietrei sale de mormânt, delabrată şi aproape stând să se prăbuşească