Eram copii acasa, la parinti si, din cate-mi amintesc, inca niciunul nu mergeam la scoala. Mancam, dormeam si ne jucam. Asta era tot ce faceam pe atunci.
In sambata aceea, "sambata mortilor" - zi de pomana pentru morti, mama s-a trezit de dimineata, ca de obicei, si ne-a pregatit noua mancarea si niste farfurii cu orez cu lapte ca sa dea de pomana cum se obisnuieste la noi, la ortodocsi.
Nu tin minte toate amanuntele, eram si eu doar un copil, chiar daca eram cea mai mare din trei copii ai parintilor nostri.
Oricum, mama a lipsit vreo cateva minute, timp in care noi, copiii, am "descoperit" in cealalta camera a casutei in care locuiam pe atunci, castroanele acelea cu orez cu lapte si, pana sa vina mama, am mancat tot orezul, am ras farfuriile.
Din intamplarea aceasta, mama a inteles ca noi nu ne saturasem la masa de dimineata, ca ce ne-a dat nu a fost suficient si toata viata, mai ales atunci cand se punea problema sa dea ceva de pomana, spunea: "Intai sa-mi satur copiii."
Citesc in presa ca Doamna Elena Udrea, ministru la MDRT a mers joi la Chisinau in Republica Moldova pentru a semna un Protocol aditional la imprumutul nerambursabil de 100 de milioane de euro pe care Romania il acorda Basarabiei.
Imprumut nerambursabil adica donatie, pomana sau cum? Din ce dam noi altora? Din ce se imprumuta statul ca sa fie bani de pensii si salarii?
Tara e flamanda, copiii nostri sunt nehraniti, copiii nostri abandoneaza scoala pentru ca sunt prea saraci sa-si permita asa un lux, mor oameni tineri si batrani cu zile pentru ca nu bani de medicamente, iarna vine peste sinistrati in acelasi timp, asa cum vine peste toata tara.
Disperarea e mare, nevoile sunt multe si cei care ne conduc fac acte de caritate cu banii cu care s-ar putea face ceva pentru romani.
Ce-ar trebui oare