Dl Radu Boroianu, după o retragere soft de la Artmark (casă de licitaţii dublată de galeria propriu-zisă ArtSociety), a deschis joi, 16 septembrie 2010, European Art Gallery*, un brand mai vechi, suspendat pentru o perioadă de iniţiatorul său, dl Mihai Covaci. Acum, EAG "redebutează pe scena galeriilor bucureştene într-o compoziţie partenerială nouă, cu un proiect înnoit şi haine pe măsură. Radu Boroianu, Mihai Covaci şi Jan De Maere îşi dedică priceperea şi pasiunea unei soluţii speciale de anticariat pentru artele plastice şi decorative europene dintre secolele XVI şi XX."

Iniţiativa semnată Boroianu, Covaci şi De Maere este, oricâtă greutate, experienţă şi prestigiu ar avea cei trei, destul de temerară. O simplă plimbare pe strada Covaci, artera numărul 1 a micilor anticariate bucureştene, poate lămuri pe oricine că nu ne aflăm într-un moment fast pentru comerţul de artă. Magazinele fie s-au închis, fie pun în rafturi veştede piese de brocantă. Este, desigur, un efect al crizei şi al lipsei generale de bani, dar şi al rivalităţii "cordiale" dintre casele de licitaţii şi anticariate, dintre negustori şi auctioneers. Cum spunea cineva, profesia de anticar a suferit o răsturnare ecologică: materia primă pe care o reprezintă marfa "artistică" s-a rarefiat, iar piesele de calitate, inedite, sunt pe cale de dispariţie; comerţul de artă manifestă tendinţa de a funcţiona în circuit închis. Din acest punct de vedere, casele de licitaţie dispun de un atu considerabil, pentru că au, în băncile lor de date, o listă confortabilă de clienţi, cărora le cunosc gusturile şi posibilităţile financiare. În plus, benefiază de un foarte serios sistem de marketing. În spaţiul acestei concurenţe (care, să fie bine înţeles, se manifestă pretutindeni în lume), anticarii îşi joacă, cu pricepere diferită, cărţile câştigătoare: nuieluşa de alun cu care se duc fix la particularii car