Urzicat de afirmaţiile publice ale preşedintelui Băsescu - potrivit cărora Victor Ponta “ar trebui să facă frumos ca o maimuţică”, după ce în 2004 “se făcuse preş”, rugându-l să-i sprijine eventuala candidatură la Primăria Capitalei, iar apoi îi cerşise un post de ministru - liderul PSD a trecut la contraatac, uzând şi el de un limbaj portuar. Ieri la prânz a anunţat şi că, dacă Legea pensiilor va fi promulgată, PSD, încercând să atragă sprijin din partea PC, PNL, dar şi a UDMR şi a Minorităţilor, va declanşa procedura de suspendare a actualului titular de la Cotroceni, ca primă etapă în procesul de evacuare definitivă din Palat.

Asta ar însemna ca o treime din parlamentari să propună, iar 236 să aprobe, după avizul (doar) consultativ al Curţii Constituţionale, suspendarea, urmând în 30 de zile referendumul pentru demitere. Ponta greşeşte tactic, alăturând răfuielii sale cu Băsescu o chestiune de maxim interes public. E nefirească şi ameninţarea legată de promulgarea legii: o lege strâmbă se atacă la Curtea Constituţională. Legea fundamentală a ţării precizează că preşedintele poate fi suspendat pentru “fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei” şi demis prin referendum. Pe aşa ceva îşi întemeiază un partid serios demersul. Chiar dacă, potrivit ultimului sondaj, 81% din populaţie ar vota demiterea preşedintelui, în prealabil ar trebui reconfigurată majoritatea parlamentară. Ceea ce PSD şi PNL n-au reuşit încă.

Abia apoi vine analiza modului în care preşedintele îşi exercită sau îşi încalcă atribuţiile, principalele acuze trebuind să fie asumarea pe faţă şi a prerogativelor de prim-ministru, prestaţia ca şef de facto al PDL şi neîndeplinirea rolului de moderator în deosebit de gravul conflict dintre societate şi guvern, iar nu o gâlceavă de mahala. În mijlocul acestor jocuri politicianiste, victimele - nevoiaşii ţării - ies în