Asa cum Mafaldele de serviciu au prognozat, iata ca toamna sindicala fierbinte a debutat. Cu concursul si am spune cu organizarea miscarilor de strada de la pupitrul de comanda al televiziunilor "de stiri", care evolueaza astfel de la stadiul de prezentatoare de evenimente, la cel de creatoare de astfel de fapte si fenomene.
Ce-i drept cauze de nemultumire s-ar gasi destule, in frunte cu lovitura naucitoare pe care o reprezinta pentru finantele casnice prelevarea celor 25% din veniturile salariale, la care se adauga sporurile si indemnizatiile pierdute, disponibilizarile, restructurarile, destructurarile si alte bucurii, conform principiului ca o nenorocire nu vine niciodata singura. Si acum ele deja vin, nu sunt doar anuntate drept o probabilitate intr-un viitor incert si neguros.
Nu este deci de mirare ca oamenii isi striga disperarea pe strazi si in preajma sediilor puterii in credinta oarecum naiva ca acest lucru va fi de ajuns ca lucrurile sa se indrepte. Eventual prin debarcarea actualului Executiv si inlocuirea lui cu un altul mai onest si mai competent. Care va fi adus nu se stie de unde.
Ar fi prea mult sa ceri unor oameni carora le fluiera vantul prin buzunare intelepciune si tact, o judecata cumpanita si nuantata a starilor de lucruri. Ar fi prea mult sa le ceri sa evalueze starea economiei globale si evolutia cele nationale sau sa inteleaga si sa consimta la niste sacrificii temporare.
Este greu sa-i faci sa accepte ca unele beneficii posibile intr-o epoca de prosperitate pot fi taiate in niste momente de restriste. Aceste beneficii in mentalul lor au devenit de mult niste drepturi inalienabile. Oricum judecata multimilor si a strazii nu se omoara cu nuantele. Desi nuante exista cu prisosinta.
In noianul de bocete care se aud exista si suficiente stridente si note false.
Mai deunazi o
