Din variatul cuprins al revistei DIABETES CARE – ediţia în limba română, nr. 3/2010, semnalăm două articole originale: Eşecul secundar al monoterapiei cu metformin în practica clinică (Jonathan B. Brown şi colab., SUA). Studiul a cuprins 1.799 de pacienţi cu DZ tip 2, care în doi ani şi-au redus hemoglobina A1C la <7% după iniţierea monoterapiei cu metformin ca primul medicament antihiperglicemic. Au fost evaluate toate valorile A1C înregistrate în 2–5 ani de urmărire şi a fost definit eşecul secundar ca o valoare A1C ulterioară ≥7,5% sau adăugarea ori înlocuirea cu un alt agent antihiperglicemic. Concluzia: deşi eşecul monoterapiei cu metformin poate apărea mai repede în practică decât în studiile clinice, iniţierea acesteia precoce după diagnosticarea DZ la o valoare a A1C redusă ar putea menţine funcţia β-celulară, prelungi eficacitatea metformin, reduce impactul hiperglicemiei pe termen lung şi preveni complicaţiile diabetice. Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.

Din variatul cuprins al revistei DIABETES CARE – ediţia în limba română, nr. 3/2010, semnalăm două articole originale: Eşecul secundar al monoterapiei cu metformin în practica clinică (Jonathan B. Brown şi colab., SUA). Studiul a cuprins 1.799 de pacienţi cu DZ tip 2, care în doi ani şi-au redus hemoglobina A1C la <7% după iniţierea monoterapiei cu metformin ca primul medicament antihiperglicemic. Au fost evaluate toate valorile A1C înregistrate în 2–5 ani de urmărire şi a fost definit eşecul secundar ca o valoare A1C ulterioară ≥7,5% sau adăugarea ori înlocuirea cu un alt agent antihiperglicemic. Concluzia: deşi eşecul monoterapiei cu metformin poate apărea mai repede în practică decât în studiile clinice, iniţierea acesteia precoce după diagnosticarea DZ la o valoare a A1C redusă ar putea menţine funcţia β-celulară, prelungi eficacitatea metformin, reduce impactul hiperglicemiei pe